Încă de la începutul zilei, îți dai seama că multe planuri așteaptă să le acorzi atenție pentru a le aduce la îndeplinire. Tensiuni emoționale nedorite îți afectează corpul, suprasolicitându-l prin atașarea la gândurile ce se agață încăpățânate și imploră să le acorzi atenție. Încerci să le eviți, dar în zadar. Cu cât cauți să scapi, cu atât ele încolțesc mai tare, până când cuprinsul ființei tale se umple de ele. 

Dar printr-o contemplare atentă a realității înconjurătoare, reușești deodată să le oprești înainte să izbucnească prin comportamente induse sub vraja lor. Și observi acum povara pusă asupra trupului tău, forțat să acționeze spasmodic în încercarea menținerii aparenței unei funcționări normale. Și distingi cum concentrarea asupra activităților zilnice scade dramatic sub impactul planurilor ce se cer îndeplinite și care nu admit vreun compromis. 

Însă, dobândind iarăși controlul asupra ființei tale, îți îndrepți treptat atenția către percepția clipei prezente. Observi fluxul calm al timpului și, imediat, corpul tău se relaxează, iar povara pusă asupra lui dispare. Mintea îți este eliberată de planuri deșarte izvorâte din griji nesfârșite și dorințe toxice, fără vreo legătură cu realitatea înconjurătoare. Și o fericire profundă răsare acum, asemenea primăverii după iarnă, în timp ce continui să parcurgi liniștit drumul zilei. 

Grijile nu sunt buni sfătuitori. Multitudinea de planuri conduce inevitabil la haos. Pentru a scăpa de sub influența lor este nevoie de un efort bine direcționat ca să nu te lași prins într-o poveste care nu-ți aparține. Și în loc să acționezi sub presiunea insidioasă a iluziei, este mai bine să frânezi, prin percepția realității prezente, năvala de sugestii menite să te abată de la împlinirea propriului destin. Nu există antidot mai puternic decât acesta pentru a scăpa de sub tirania dorințelor distructive, care îți epuizează resursele de care dispui în a avansa în nemurire.