Atunci când stai liniștit, s-ar putea să fii pe neașteptate surprins de amintiri ce îți revin în chip insistent din perioade care au trecut. Imaginile pot fi atât de clare, încât să trezească în tine emoțiile cele mai puternice. Și retrăind senzațiile asociate momentelor evocate prin amintire, este posibil să experimentezi o uimire profundă în fața unor detalii nebănuite pe măsură ce emoțiile din acele perioade se întorc cu toată intensitatea lor. 

Și atenția ți se îndreaptă către sentimente profunde de admirație în fața unei realități pe care ai trăit-o cândva, cu multă vreme în urmă. Ce s-a întâmplat atunci a fost cu siguranță extraordinar, dată fiind modificarea perspectivei din care contempli acum cuprinsul existenței. Și îți amintești, de exemplu, de anii adolescenței, când plin de bucurie mergeai către un anumit liceu din orașul tău drag. Această visare îți aduce acum o fericire imensă și contribuie la remodelarea ființei tale începând cu acea perioadă. 

Iar undeva în corpul tău, simți o eliberare profundă de angoasa prezentului, asemenea unui val de căldură care te învrednicește să trăiești iarăși pe deplin. Și totul răspunde cu o bucurie imensă în fața sărbătorii vieții, ce nu are vreun sfârșit. Este o renaștere, ba chiar o reînnoire, însoțită de forța deplină a amintirilor care te-au zămislit. 

Cu grijă, începi să distingi marginile acestui complex de emoții și să înlături orice asprime din aceste amintiri. Atingerea conturului de trăiri este blândă și vindecătoare. Adolescentul din tine reacționează cu bucurie la această atenție liniștitoare din partea celui care ești tu acum cu sensibilitatea unei vârste care nu are egal. Cu răbdare, netezești colțurile ascuțite ale trăirilor implicate în acea perioadă. Apoi dispersezi orice trăire haotică din această miraculoasă nou constituită insulă a nemuririi. 

După aceea explorezi cuprinsul de sentimente ce se redefinesc, permițându-le să coexiste armonios cu dorințele tale din prezent. Instantaneu, o profundă senzație de eliberare îți cuprinde întreaga ființă, ca și cum o grea povară ar fi fost ridicată de pe umerii tăi. 

Și pe măsură ce explorezi ceea ce a fost, observi cum sentimentul de neputință se estompează pe deplin. Emoțiile hazardate mai rămân puțin, apoi se risipesc, lăsând amintirile să revină așa cum vor ele și permițând tensiunii interioare să se dizolve imediat. Această deschidere trezește în tine un sentiment reînnoit de libertate deplină în fața unei lumi care nu te mai constrânge în niciun fel. 

Amintirile sunt desprăfuite de orice regret. Strania strânsoare a trecutului nu te mai apasă. Și de ce să rămâi ancorat în ceea ce a fost, când te poți deschide cu tot sufletul către ceea ce ar fi putut să fie, dacă n-ar fi existat nebunie și ignoranță pe pământ?