Pentru mine este foarte greu să iert, deoarece am avut obiceiul de a-mi aminti cu precizie evenimente care au provocat frustrare în mintea mea. Din nefericire, această înclinație spre amintiri întunecate mi-a adus multă durere și regret pentru lucruri care nu mai există. Și astfel, am observat că întregul meu trup era încărcat de această povară emoțională, dublându-mi suferința. 

Faptul că nu pot repara ceea ce a trecut, evenimente petrecute uneori cu decenii în urmă, mă împinge spre disperare, lăsându-mă incapabil să găsesc o soluție. Captiv într-o gândire circulară, am fost forțat să supraviețuiesc într-un perimetru îngust, flancat cu garduri emoționale, care îmi altera calitatea vieții și îmi punea în pericol buna funcționare a trupului meu. Desigur, aceasta nu constituie o noutate pentru mulți oameni. De aceea, am încercat să găsesc o cale de ieșire din colivia rămânerii în zona nesuferită a tensiunilor emoționale. 

Fiindcă acest complex de disperare seamănă cu un labirint, realizat din coridoare care se deschid și se închid fără avertisment. Și astfel, am detectat fragmente de emoții răspândite de-a lungul circuitelor fine care îmi străbat corpul. Am identificat, de asemenea, stări mentale ce păreau să aparțină unor ființe stranii, străine de mine, al căror nume de cod erau încadrabile în expresii gen: „depresie”, „neliniște”, „tristețe” și „disperare”. Ținta lor principală era să-mi cauzeze o maximă suferință, declanșând tipare autodistructive care alterau armonia conlucrării dintre minte și trup. Prin alternanțe emoționale haotice, aceste perturbații se generau văluri de sentimente întunecate, menite să mă înfricoșeze și să mă țină sub teroare. Iar de îndată ce sufletul era copleșit de aceste semnale distructive, alte părți din sinele meu erau afectat rând pe rând, rezultând o dispoziție sumbră ce îmi invada întunecat întregul domeniu al ființei. 

Prin urmare, am identificat granițele acestor forme stranii de viață mentală. Neregularitățile lor erau puternic amplificate ca niște fortărețe greu de explorat în profunzime. Asemenea cetăților din vechime, așezate în puncte strategice, apropierea de acestea cerea pricepere și răbdare. De aceea, după ce le-am identificat pozițiile, le-am explorat cu atenție, căutând punctele de intrare și de ieșire. Odată ce le-am remarcat, am pătruns în interior și am început să rostesc cuvinte pline de lumină, încredere și curaj. Am evocat puterea iubirii, a compasiunii și a iertării. Cu pasiune, am vorbit despre șansa de a trăi o viață plină de frumusețe, în mijlocul unui univers al miracolelor, așa cum a fost realizat de către Cel Primordial. 

De fapt, lecția blândeții cu tine însuți nu este ușor de urmat. Când ești plin de gânduri întunecate, muntele emoțiilor negative crește de la o zi la alta, până la punctul în care povara devine insuportabilă. Și astfel, înțelegerea mi s-a clarificat de îndată ce am identificat stările emoționale, în genul tandemului depresie–disperare, drept ființe mentale, capabile de mari distrugeri dacă le este permis să subziste nestingherit în câmpul de existență al ființei. Iar dezarmarea acestor creaturi întunecate solicită mult curaj, credință, perseverență, răbdare și compasiune. 

Deopotrivă, am învățat că astfel de dispoziții distructive nu fac parte din ființa mea originară. Mai degrabă, ele sunt creaturi induse de mediul poluat emoțional prin care am fost nevoit să trec de-a lungul timpului. Însă, rămânând statornic în lumină, trebuie să birui întunericul printr-o luptă care neapărat se conduce la o miraculoasă victorie.