Se întâmplă ca un schimb neașteptat de opinii să trezească în tine o stare proastă, întunecându-ți mintea. Deodată, amintiri dureroase pătrund în inima ta, purtând emoții pline de o melancolie otrăvitoare. În scurt timp, trupul tău începe să se simtă lipsit de putere. Slăbiciunea se răspândește înăuntrul tău, împreună cu o sete după ceva care să te învioreze și să nimicească dispoziția groaznică ce-ți năpădește ființa. 

Nefericirea este primul sentiment care se ivește în mintea ta, cerându-și partea de suferință. Schimburile interioare de cuvinte, dezvăluite prin dialoguri aspre, amplifică senzația de a trăi la marginea existenței. Anxietatea apropierii unor evenimente rele și neașteptate se adăuga amărăciunii, alcătuind un amestec greu de suportat. Încerci să eviți să guști din acest pahar, dar sentimente ciudate doresc să reapară într-un lanț nesfârșit. Așa că, refuzi să iei în mâini acest vas misterios plin de senzații dezgustătoare. Este o respingere fermă a unui conținut toxic într-o supremă dorință de a te elibera de o trăire apăsătoare. 

Ca de obicei, proiecția acestor sentimente se aduna în jurul diferitelor părți ale trupului tău, afectând acele regiuni ale ființei tale. Este aceeași nesiguranță pe care poate ai trăit-o în timpul copilăriei, când părinții poate se certau, când cei mari te batjocoreau și când rămâneai poate ore întregi singur, cu toate fricile și nevoile tale neluate în seamă. Cu siguranță, ai sentimentul că ai fost o povară pentru părinți, un copil nedorit într-o familie care poate avea alte planuri decât să te accepte așa cum ești. Această nesiguranță te-a urmărit ca o creatură fantomatică, atacându-te ziua, dar mai ales noaptea, alungându-ți somnul și ținându-te treaz, în căutare unor imposibile soluții. 

Și atunci, încerci să domolești senzațiile dureroase din trup, până când, în urma unui efort perseverent, reușești să elimini cauzele disconfortului. Rădăcinile sunt adânci. Amărăciunea pare greu de suportat. Senzațiile sunt puternice pentru a le înfrunta. Dar stărui în a încercarea de a vindeca rănile emoționale, iar rezultatul nu întârzie să apară. Așa că pur și simplu, avansezi, întărit fiind de o viziune minunată asupra vieții. Suferința dispare, iar răul se scufundă în adâncurile oceanului de sentimente. Valurile puternice de la suprafață sunt înlocuite de curenți subacvatici, care duc sentimentele negative în fundul mării uitării, reușind astfel, să scapi de zdrobirea de stâncile ascuțite ale abisului. În continuare, respingi orice reluare a acestui asalt de trăiri negative, care vor să revină, după bunul lor plac. Dar loviturile care urmează nu mai au niciun impact în inima mea. Ești plin de viață, și miraculos, o liniște adâncă s-a ridică în mintea ta. Conștiința ta se reface, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Observi vitalitatea care se revarsă în tine și într-adevăr, ai revenit la forma cea mai bună a existenței tale. Stăteam în același loc ca la începutul acestei experiențe. Și distingi prezența realității care te înconjură. Apoi, o forță puternică te ridică din adâncul îndoielii și te așază în siguranță pe țărm. Soarele strălucește puternic. Natura înconjurătoare te întâmpină cu un val de senzații plăcute. Și bucuria de a fi fost salvat de amintirile întunecate ale trecutului îți inundă cu prisosință inima. 

Întotdeauna vei putea să experimentezi vindecarea rănilor emoționale. Indiferent cât sunt de profunde ele pot fi înlăturate, paradoxal, prin remedii simple. Desigur, dacă ceva este recent, e mai bine să fie tratat imediat cu mijloacele ce îți sunt la dispoziției simple. Însă, în cazul suferințelor purtate de multă vreme, va trebui să restructurezi amintirea conform cu ceea ce ar fi trebuit să se întâmple, nu așa cum s-au întâmplat. Numai așa vei elimina toxinele otrăvitoare a trecutului și vei evita contaminarea cu sentimente negative puternice. Întotdeauna există remedii și locuri de scăpare. Ispita este să te oprești să cauți remediul remediul potrivit pentru eliminarea elementelor parazitare care îți tulbură lumea lăuntrică. Dar, întrerupând procesul distructiv vei opri agonia nostalgiei distructive. Fiindcă acest straniu duh al minții știe că doar inacțiunea ta îl poate ține înăuntrul tău. 

Și astfel, prin căutarea eliberării depline, vei urma calea care aduce eliberarea din tirania trăirilor întunecate ale trecutului. Desigur, paradoxul abordării este greu de explicat prin cuvinte. Frica va încerca să-ți amorseze mecanismul auto-înfrângerii, care tinde să închidă porțile eliberării. Însă, dacă vei rămâi ferm și calm în aplicarea remediului potrivit, printr-o minune de neînțeles, vei fi readus în domeniul imaculat al propriei tale ființei, în aceeași lume, dar cu o minte și o conștiință cu totul schimbate, prin harul Omului Primordial, care ține întregul univers în propria Sa mână.