A fi stresat nu este neobișnuit. Din vremea când ai fost silit să te adaptezi programului zilnic impus de alții, cu siguranță că ai dezvoltat deprinderi de a face față experiențelor neplăcute, sau cel puțin, aceasta a fost percepția pe care ți-ai format-o de-a lungul vremii. Dar, spre marea ta surprindere, vei observa că totuși, reacțiile emoționale în fața stresului sunt cauzatoare de o persistentă suferință. Și aici se identifică lentila distorsionată a percepției, introdusă înaintea minții tale, cauzând o perturbație persistentă a corpului emoțional al ființei tale. Realizarea acestui fapt te va uimi cu adevărat. 

Prin urmare, este util să dai atenției trăirilor ce izvorăsc din dispozițiile de moment, încercând să discerni tendințele care ies la iveală din stresul cauzat de feluriți factori perturbatori. Mai întâi, poate vei remarca un sentiment de profundă goliciune, o lipsă de sens ce apasă asupra inimii tale, întunecându-ți gândurile cu zgomote și sunete nedorite. Această experiență este posibil să-ți inducă o stare de letargie, însoțită de gândul că, fără îndoială, vei avea o zi proastă. Apoi vei derula firul distorsiunii emoționale, coborând către straturi mai profunde, prin reverberații sensibile ce induc neliniște, depresie și frică. Este o stranie călătorie, neplăcută într-un fel, deși cu intenția unui rezultat benefic al investigației tale. Iar la capătul unei scurte explorări, cu siguranță, vei descoperi realitatea tăcută de a fi singur în mijlocul unei lumi în care domină doar ceea ce se impune. Și astfel, îți vei regăsi condiția asemenea unui copil care solicită ajutor, ocrotire și atenție. 

Întorcându-te la senzațiile fizice, vei observa proiecția unui complex emoțional difuz afectând părți tainice ale ființei tale. Vei încerca să identifici modul în care aceste impulsuri distructive sunt transmise. Este interesant cum răspândirea lor se aseamănă distribuirii sevei prin trunchiul și ramurile unui copac. Există rădăcini, unde pulsuri dureroase mai întâi se adună, care apoi sunt transmise felurite astfel ca, în cele din urmă, să ajungă la diferitele țesuturi ale trupului tău. Vei remarca, de asemenea, o similitudine cu pânza unui veșmânt care înconjură mai întâi exteriorul ființei tale, ca ulterior să se propage către interior, cauzând trăiri negative și distructive. Organele corpului încearcă să echilibreze efectele negative și există sentimentul tăcut de pustiire lăuntrică. Relațiile dintre ele sunt puternice pentru a face față agresiunilor de orice fel, dar trebuie și tu să te ridici și să le sprijini prin forța gândirii creative care remodelează întreaga structură a ființei tale. 

Și astfel, îți focalizezi atenția și privești cu blândețe asupra sentimentelor distructive. Folosind cuvinte pline de bunătate, vei transmite impulsuri de lumină regiunilor din tine afectate de stres, călăuzindu-le către liniștea din care se naște vindecarea deplină. La început poate, nu vei observa nicio reacție, însă, după ceva vreme, lentila distorsionată a durerii emoționale va începe să se estompeze, până când va rămâne doar amprenta sa prin senzații fizice. Căutând să alini acest disconfort prin continuarea dialogului interior, vei descoperi cum o lumină puternică începe să strălucească înăuntrul tău. O eliberare puternică a speranței se va revărsa pe tărâmul emoțional al ființei tale. Imagini frumoase vor începe să se reverse în mintea ta. Cu perseverență, vei continua să vorbești prin trăiri și gânduri părților suferinde din tine. Vei lăsa ca durerea să dispară și suferința să se estompeze în nimbul de slavă al prezenței Omului Primordial, care treptat va reașeza întreaga arhitectură a lumilor tale interioare și exterioare. Fiindcă doar prin prezența pe Insula Neprihănirii vei ajunge să oprești fluxul de iluzii al lumii. Fără să-ți reprimi sentimentele, le vei redefini, prin imaginea luării în brațe a copilului care trăiește în tine, înțelegându-i plânsul și suferința, dar schimbând cauzalitatea evenimentelor conform cu destinul ceresc al drumului pe care trebuie să-l urmezi. Este o renaștere. Este o redescoperire a Chipului Originar, a versiunii tale adevărate, așa cum se proiectează din tainicele întocmiri ale universului - templu în care te găsești. 

Și astfel, vei înțelege că există întotdeauna o cale mai bună de a răspunde situațiilor stresante. În loc să te bazezi pe tipare preconcepute, învățate în alte perioade ale vieții, este mai bine să redefinești creativ realitatea schimbătoare a împrejurărilor în care acum te găsești. În plus, vei realiza că trupul emoțional se întrepătrunde cu cel fizic. Acest adevăr pare evident, dar adesea ai acționat ca și cum ai fi confundat aceste două manifestări ale ființei tale, ca și cum ar fi fost două entități separate și fără să realizezi unirea lor misterioasă prin care se susțin reciproc, dar prin care orice suferință emoțională va tinde să contamineze funcționarea normală a trupului tău. 

În cele din urmă, vindecarea deplină va fi rezultatul unei călătorii fascinante în adâncurile ființei tale, unde vei găsi un mic copil, poate abandonat de părinți, stând singur în întuneric și plângând până când tu vei ajunge în locul tainic în care se găsește pentru a-l elibera de temeri și pentru a-i reface simțul prezenței regeneratoare a Omului Primordial. Iar acel copil singuratic este în realitate adevăratul tău sine, care are nevoie de prezența ta pentru a se vindeca de rănile produse de trecerea prin această lume. Și, mai multe decât toate acestea, te vei reîntâlni cu Cel Nemuritor, care îți va vorbi prin trăiri și cuvinte, spunându-ți să nu-ți fie teamă și să lași totul în seama Sa. Și astfel, vei realiza că El a fost constant alături de tine și te-a ajutat să traversezi perioadele dificile ale vieții tale. Iar El este adevăratul tău părinte în jocul multiplu al culorilor eterne prin care lumea este treptat zugrăvită drept templu nepieritor al Marelui Dumnezeu.