Scriind la calculator  

 

Mă plictiseam teribil în timp ce scriam un document și corectam greșelile de tastare. Era frustrant să apăs tasta „delete” iarăși și iarăși. Observându-mi degetele atingând tastele, am simțit tensiunea și confuzia lor, deoarece mintea mea nu era echilibrată. Am realizat că trupul încerca să execute cât mai bine comenzile minții, dar eșua adesea din cauza avalanșei de gânduri care distrugea concentrarea asupra sarcinii din prezent. Se contura un sentiment de claritate cu privire la rolurile și responsabilitățile în relația minte-trup. De foarte multe ori, am învinovățit trupul pentru greșelile produse de o minte confuză, dar acum mi-am dat seama de acest lucru.  

 

Vorbind cu un coleg  

 

Mă simțeam foarte obosit și incapabil să opresc gâlceava continuă a minții mele. Era ciudat că vorbitul mult îmi provoca o epuizare intensă. Am observat că efortul depus de vorbire pentru a ține pasul cu un fluxul nesfârșit de gânduri constituie o activitate obositoare. Și mm fost uimit de presiunea teribilă pe care o puneam asupra corpului meu fără să-mi dau seama. Și am înțeles că a vorbi excesiv constituie un obicei nociv, conducând la epuizarea trupului și la confuzia minții. Am învățat astfel că trebuie să pun frână vorbirii mele pentru a împiedica această irosire inutilă de energie. Și de fapt, a vorbi prea mult, fără să-ți dai seama de acest lucru, reprezintă un obicei nociv. Prin urmare, am decis să încetez să-l mai practic, aducând echilibrul în conversațiile mele zilnice. De aceea, m-am bucurat că am identificat un alt comportament autodistructiv.  

 

Examinând o frunză căzută dintr-un copac  

 

Fiind absent la ce se întâmpla în jur, am simțit un gol puternic în timp ce mă plimbam prin parc. Gândurile și emoțiile încercau să mă smulgă din realitate, ducându-mă pe tărâmuri populate de teamă și incertitudine. Deodată, privind în jos la iarba de lângă un copac, am observat o frunză căzută de culoare brun-închis. I-am urmărit cu atenție forma și am remarcat farmecul discret al acestei frunze. Am experimentat senzații calm și fericire în timp ce o priveam. Și am înțeles că viața este deosebit de complexă, chiar și în cele mai mici amănunte. O frunză căzută dintr-un copac constituie un univers de părți, relații și multe alte detalii. Și de fapt, nu există nimic tenebros în natură, ci doar în mintea noastră. Totul este plin de frumusețe, dacă știm să o distingem. Și sunt curios să aflu tot mai multe informații despre complexitatea realității, așa cum este ea, nu așa cum ne- imaginăm. Fiindcă orice parte a universului merită atenția noastră, oferindu-ne lecții prețioase despre viață.  

 

Rămânând în pace cu mânia  

 

Am simțit un val puternic de emoții când am perceput ceva ca fiind nedrept. Deși știam că este o chestiune de interpretare personală, nu am putut să nu mă enervez. Și am observat senzațiile corporale cum se răspândeau prin tensiuni felurite, cauzate de impulsul de a-mi apăra drepturile. Amintiri din experiențe similare mi-au traversat mintea. Și am înțeles că mintea noastră stochează multe reacții care se declanșează în situații care ni se par asemănătoare. Ignorând prezentul, aceste reacții generează emoții distructive. Acum sunt calm și detașat, deși percep „tigrul” din interior, gata să înceapă o nouă luptă. Gândurile revanșarde au trecut, oferindu-mi eliberarea de dominația unui ego modelat de anii de violență din copilărie și adolescență.  

 

Așteptând liftul  

 

Timpul de așteptare al liftului mi s-a părut întotdeauna pierdut. Un sentiment de gol și o lipsă de emoții constructive mă caracteriza în timp ce priveam indicatorul electronic al ascensorului. Schimbându-mi atenția către realitatea interioară, am observat plictiseala și nemulțumirea care fremătau în mine. Mintea îmi rătăcea către situații similare din trecut, și mai ales, din perioada liceului, deși nu era nicio conexiune aparentă către acel timp. Fiindcă sensul pe care îl atribuim experiențelor prezente provine adesea din amintiri stocate în noi în timpul unor experiențe puternice din trecut. Iar aceste asocieri, pozitive sau negative, persistă și provoacă reacții similare în cu totul alte circumstanțe de spațiu și timp. De aceea, înțelepciunea constă în a recunoaște astfel de asocieri și a te decupla de experiențele trecute pentru a experimenta prospețimea prezentului.  

 

Fiind înconjurat de furie  

 

Uneori, oamenii din jurul meu sunt gălăgioși și plini de furie. Negativitatea lor mă poate afecta, făcându-mă să mă simt rău. Și am observat emoțiile întunecate emanând din vorbele și comportamentul celorlalți, ca un fum care umplea încăperea. Și era greu de evitat. Fiindcă gândurile rele creează o perdea de fum cu influență negativă asupra celorlalți. Și este responsabilitatea noastră să nu lăsăm sentimentele întunecate să iasă din noi, ci să le respingem prin înlocuirea cu miracolul dătător de viață al recunoștinței. Iar prin compasiune și răbdare, vom putea evita astfel de situații. Și adăugând bunăvoință percepției, vom rămâne precum un munte ce nu se clatină, chiar dacă este înconjurat de nori plini de furtună.  

 

O zi liniștită la birou  

 

Plictiseala și anxietatea se topeau treptat în depresie. Erau cocktailul zilnic de sentimente experimentat la birou. Înconjurat de oameni absorbiți de propriile preocupări, era greu să cultiv gânduri și emoții pozitive. Și explorând atmosfera din jur, dar și practicând o formă subtilă de scanare a realității interioare, am simțit influența întunecată care mă hrănea emoțională mai tot intervalul timpului de lucru. Nu exista lumină, nimic care să mă susțină, ci doar o umbră deasă cauzatoare de sentimente negative. Fiindcă o mare poluare mentală ne înconjoară, influențându-ne în a lua decizii proaste și în a cultiva o depresie persistentă. Această boală socială și psihologică este astfel hrănită de miliarde de oameni, care lucrează fără inimă și simțire sub povara obligațiilor zilnice. Și îmi pare rău pentru tragedia pe care o trăiește umanitatea prin acest sistem de sentimente care adâncesc alienarea și singurătatea. Dar chiar acum, întâmpin această influență întunecată, cu compasiune și bunăvoință, mai degrabă decât cu furie sau judecată. Și prin aceasta previn contaminarea, dar îmi ofer și ocazia de a o înlocui cu sentimente luminoase și calde ceea ce este răstălmăcit în jurul meu.