Era prima zi de toamnă. Într-adevăr, temperatura scăzută de afară a produs o puternică stare de disconfort interior. Încercând să urmez contemplația zilnică, am observat ancora puternică produsă de tremurul subtil al trupului mei din cauza frigului intrat brusc în cameră. Am privit noua senzație cu uimire și admirație. Întotdeauna am primit cu bucurie acest anotimp, chiar dacă îmi schimba starea obișnuită de a fi. Vremea rece era cu siguranță neplăcută. Dar de data aceasta am privit-o cu mare atenție, în ochiul vortexului produs de aceste senzații turbulente, în multe feluri asemănătoare cu vânturile ce provoacă o tornadă. 

Cu o calmă profunzime, am intrat în miezul acestor sentimente contradictorii, multe dintre ele stârnite de puterea evocatoare a amintirilor mele. M-am imaginat stând nemișcat în mijlocul lor, contemplând fluxul imaginilor ce dansau sălbatic în jurul meu, asemenea unei decorații pastelate pline cu fragmente din experiențele trecute. Răbufnirile erau și ele prezente: scurte secvențe evocând momente dureroase, încărcate electric de emoții intense. 

Le-am ascultat cu grijă vocile și le-am primit ca parte firească a vieții mele. Un senzație amară mi-a umplut ființa cu o impresie puternică de depresie și dezgust. Cu blândețe am lăsat să treacă acest pahar al sentimentelor contradictorii, observând detaliu minunate ale experienței de a trăi. Interesant, după ce această senzație s-a risipit, o trăire plăcută a apărut pe neașteptate. Am zâmbit cu bucurie și apoi, treptat, am revenit în prezent, în timp ce vortexul de trăiri a fost purtat de noile înțelesuri, lăsându-mă să mă bucur de frumusețea și prospețimea unei noi zile.