Am început să-mi imaginez natura înconjurătoare așa cum mi-aș fi dorit ca ea să fie. Și astfel, în acea dimineață am observat imaginea unui copac aflat în mijlocul unui parc ce se întindea la nesfârșit. Și am înțeles cât de important este de a fi adânc înrădăcinat în realitate înconjurătoare. Acest înțeles mi-a insuflat o încredere puternică în propriul destin. Razele soarelui ce străluceau multicolor de dincolo de zarea albastră mi-au transmis o energie de viață care printr-o miraculoasă fotosinteză, transforma obiectele în ființe, transmutând regnul mineral în cel organic. 

Și stând învelit în mantia timpului, am observat principiul vieții acționând ca o forță minunată cu sculpta cu atenție trupul și mintea după un model desăvârșit. Și era o senzație imaterială, percepția unei energii misterioase izvorând din sensuri tainice, ce se întretăiau periodic în țesătura diafană a universului, din care se agrega în totul propria-mi ființă. 

Era și o lumină discretă, dar puternică, ce era capabilă să pună în mișcare mașinăria complexă corpului și energiile invizibile ale sufletului. Cu bucurie, am rămas în căldura prezenței acestui înțeles, contemplând razele ce se revărsau înainte și înapoi, la stânga și la dreapta, în sus și în jos, în toate direcțiile spațiului, timpului și simbolului. 

Materia aparține spațiului. Energia este legată de timp. Sensul se atașează simbolului. Acestea trei semnifică diferitele straturi ale conștiinței din care se constituie treptat întreaga ființă. Și am rămas în tăcere, simțind bucuria renașterii conform cu Chipul Originar. De aici, am experimentat repausul rămânerii în condiția binecuvântată ce se proiectează din prezența Celui Neștiut. Și astfel, am privit în jur cu bucurie și cu iubire către întregul univers. O nouă zi începea în viața mea. O nouă ocazie de a-L cunoaște pe Omul Primordial.