A rămâne calm în mijlocul realității constituie o bună ocazie de a contempla lumea din jur și bineînțeles, lumea din tine. Depășind disconfortul non-acțiunii, observarea realului și a imaginarului aduce o profundă stare de bucurie, ce alungă orice fel de plictis. Și astfel, pe măsură ce minutele trec, vei distinge elementele din care se constituie ceea ce se află în jurul tău. Focalizarea atenției îți va permite să elimini sursele de disconfort. Și este posibil ca o avalanșă de senzații distorsionate să te ia cu asalt, însoțită de sentimente anxioase și de disperare lăuntrică. Gândurile poate vor alerga prin minte cu o energie incredibilă. Însă relaxat, trupul tău va rămâne în neatins de atingerea lor, fără a mai fi tulburat de dinamismul unei minți dificil de stăpânit. 

Și atunci, o trăire caldă va începe să radieze din întreaga ta ființă. Cu o compasiune ce izvorăște din infinit, frigul sentimentelor întunecate se va estompa. Privirea îți va deveni strălucitoare. Cuvintele descurajatoare vor dispărea treptat din cuprinsul vorbirii tale. Și o profundă stare de bine te va învălui în mantia căldurii ce vine din sursa de neînvins a Vieții. 

Vei ignora vocile ce-ți transferă sugestii distructive. Relaxarea trupului va da naștere unui dialog spontan ce animă sentimente de încredere și de încurajare. De fapt, corpul uman este excepțional de rezistent la condițiile de stres. De aceea merită toată admirația și recunoștința, fiindcă el te poartă prin cuprinsul unui univers populat de multă incertitudine cu obstacole aparent de netrecut. 

Iar acum, fără să mai acorzi atenție la ceva anume, vei lăsa ca gândurile să dispară și relaxarea să se transfere dinspre corp către minte. Și îți vei imagina că te afli pe un munte înalt, sub un cer fără nori, ce se întinde nestingherit deasupra ta. Și vei contempla în liniște stelele care scânteiază viu pe fundalul albastru-deschis al zilei. 

Iar această imagine îți va induce o stare profundă de bine, o trăire ce-ți va servi drept fundament al călătoriei prin labirintul jocului cosmic în care te găsești. Și, desigur, un sentiment înviorător îți va readuce bucuria inexprimabilă de a trăi, având drept părinte și călăuză pe Omul Primordial, din care, printr-o taină de nespus, ai apărut în această fermecătoare lume.