A sta într-o cameră cu fumători este o provocare pentru cineva ca mine. Disconfortul fizic poate fi extrem, mai ales din cauza alergiei mele la orice fel de praf, inclusiv la smog. Aveam senzația că aerul devenise foarte fierbinte, arzându-mi plămânii la fiecare inspirație. Pe umeri simțeam un fior rece și puternic. În jurul pieptului, parcă era un cerc cu o rază de aproximativ 12 centimetri, învăluit de flăcări, cu o textură dură. De asemenea, efectul nicotinei a produs o amețeală puternică în mintea mea. 

După o scurtă scanare corporală, am identificat căldura plăcută din mâini, mai ales spre degete. Am explorat senzațiile care răsăreau de la suprafața lor și am coborât în profunzimea fibrelor musculare din palme. Încheieturile mi-au oferit alte puncte de ancorare plăcute pentru atenție, radiind o liniște calmă. 

Aducând aceste senzații împreună, am realizat că partea plăcută era mai puternică în a-mi atrage atenția. Am încercat să rămân între aceste două laturi contradictorii ale mele, fără să încerc să le împac. Doar rămânând în această postură, s-a deschis un spațiu vast pentru ființa mea, în curgerea continuă a timpului. 

Corpul meu s-a relaxat profund. Alarmele interioare s-au oprit. Gândurile au început să evoce imagini frumoase din viața mea. Sentimentele s-au îndreptat spre o perspectivă neutră. Acțiunile exterioare au devenit calme, discutând pozitiv cu fumătorii alături de care eram nevoit să stau. Nu am simțit nicio emoție puternică, dar am căutat să părăsesc acea cameră cât mai repede!