Ziua 1: Lumina se revarsă din cer  

 

Lumina se revarsă din cer pentru a umple pământul de slavă eternă. Și prezența Celui Atotputernic zămislește astfel ecouri ce vin din vremea zilei dintâi, când totul stătea în așteptare, ca Marea Creație să înceapă pe pământ.  

 

Și razele neprihănirii se reflectă încă, de dincolo de orizont, când observi albastrul bolții ce se răsfrânge peste o întreagă lume. Este o bucurie ce înmiresmează firea cu înțelesuri noi, pline de taină, ce readuc trăirea supremă a nemuririi, drept ecou al iubirii dintre cer și pământ.  

 

Dar tu lași acum ca bucuria să te înalțe prin cuvânt către cer, ca lumina albastră a nemărginirii să dea naștere iarăși unui nou Eden. Și nimic nu te mai desparte de Împărăția eternă, când slava imaculată îndepărtează orice lacrimă din suflet, ca să-ți ofere ale cerului comori.  

 

Ziua 2: Unirea magică a cerului și mării  

 

Există o zi când cerul se răsfrânge multicolor pe pământ sub chip de curcubeu, un evantai cromatic desprins din pastelatul infinit. Și dintr-odată observi cum întreaga zare se unește în chip tainic cu misteriosul pământ. Este o imagine ce traversează timpul pentru a uni albastrul mării cu al cerului senin, în simbioza inedită a originii tărâmului din care ai apărut.  

 

Iar tu citești cu detașare fiecare clipă, primită în dar de la Cel ce te-ai iubit, încât prin botezul sacru al inițierii, El a readus cerul pentru tine pe pământ. Ești renăscut în norii din cer și în valurile mării, ca o ființă curată care stă apară, purtând nestematele desăvârșirii, în fiecare parte din suflet sau din trup. Iar orizontul dimprejur se luminează sub pașii Celui Neștiut, care pe toate le conduce, spre împlinirea a tot a fost spus.  

 

Ziua 3: Pământul din jur se naște în fiecare clipă  

 

Pământul din jur se naște în fiecare clipă din fragmentele de spațiu și timp desprinse din orizontul infinit. El se ridică peste valurile mării, atras de forța elementului ceresc, de care se atașează cu nădejde și dor, într-o sublimă transcendere a tot ce este trecător. Iar întregul cuprins tresaltă acum de bucurie, oferind viață celor ce locuiesc pe acest sublim tărâm.  

 

Fiindcă întreaga realitate plutește între Cer și Adânc, două oceane ce se oglindesc prin răsfrângeri multiple, pentru fiecare cuvânt ce zămislește ascuns, temelia ce face viața cu putință pe pământ. Este o îmbinare perpetuă între elementele ce se contrapun, dar prin știința ascunsă a Celui Nepătruns, acest miracol devine un cotidian început.  

 

Iar tu primești extatica bucurie a renașterii, din chiar elementele de la început, care zidesc în tine o nouă ființă, din toate lucrurile prin care ai trecut. Este o rescriere a codului vieții, prin circumscrierea viitorului din trecut, o taină ce-ți transformă a ta ființă, după Chipul Celui Neștiut, o reinventare perpetuă a tot ce trebuia să fie de la început.  

 

Ziua 4: Minunea astrelor strălucind pe bolta cerească  

 

Există o minune trăită ceas de ceas, când astrele strălucesc cu putere pe bolta cerească, amintind de orizontul iubirii din care toate lucrurile s-au născut. Este o bucurie ce transpune farmecul nemuririi în fiecare fragment al planetei Pământ. Iar ziua se înveșmântează în razele iubirii, ce transpun culorile sfinte ale unei noi creații, ce aduce veșnicia în trup înapoi.  

 

Iar timpul trece treptat, în cadențe ce transmută trăirea de o clipă într-un etern neștiut, ce transformă întreaga a ta fire, după Chipul Celui Necunoscut. Este o întoarcere pe tărâmul nemuririi, în care soarele, luna și stelele se îmbină perfect, așa cum a fost la început. Iar din misterul ce-ți deschide calea, pe coridoarele întortocheate ale firii, tu revii pentru a culege nectarul trăirii de dincolo de sine.  

 

Fiindcă o sublimă uitare de tot ce te-a rănit, te înalță perpetuu către orizontul infinit, pentru a uni pe deplin în trunchiul ființei tale, Cerul de sus și Pământul nesfârșit. Este o renaștere ce îți redefinește calea, după repere ce au fost ascunse în adânc, dar care acum stau să reapară, printr-un viitor renăscut din toate prin care ai trecut, o înnobilare sublimă a trăirii, într-un trup măiastru reînnoit și cu înțelepciune refăcut.  

 

Ziua 5: Viața se naște în adâncul mării și se înalță cu speranță către cer  

 

Viața se naște în adâncul mării și se înalță cu speranță către cer, de îndată ce lumea se întoarce spre Marele ei Creator. Este o renaștere ce se întâmplă chiar acum cu tine, când lași ca imaginația ta să exploreze taina vieții, chiar de la începuturile ei. Și distingi calea ascunsă prin care elementele minerale s-au unit cu lumina solară pentru a zămisli corpuri pline de vitalitate și de spirit sfânt.  

 

Iar acum privești misterul primei celule, din care toate au apărut, așa cum dintr-un singur atom, toți ceilalți au fost cu atenție zămisliți. Este o reluare peste spațiu și timp a ceea ce s-a întâmplat cândva pe Pământ, o întoarcere la Forma Originară, din care toate ființele au apărut. Și de fapt, este un Chip ceresc răsfrânt în adâncurile mării, ce a făcut să tresară materia prin vibrații din care s-au născut tot ce mișcă în ape, în cer și pe pământ.  

 

Iar această uimitoare taină, tu o zărești astăzi prin umbrele iluziei, ce vin asupra ta să te perturbe, de la calea frumoasă și dreaptă, singurul drum către împlinirea destinului pentru care ai apărut. Este o întoarcere către Marea Creație, în al cărei orizont sensul ți se regăsește, un scop unic pentru care tot ce se naște în adânc, se înalță cu credință între cer și pământ.  

 

Ziua 6: Orizontul terestru se umple de viață  

 

Orizontul terestru se umple de viață prin raze multicolore de curcubeu, din care se răsfrâng treptat nuanțe, din care se construiești tot ce subzistă în cuprinsul său. Este un Templu sacru al speranței, în care totul se transformă după Chipul sfânt, când din materie se zămisleau trupuri, în care spiritul trăia liber pe pământ.  

 

Și între nenumărate forme, de care lumea întreagă s-a umplut, apare Omul prin miliarde ipostaze, strălucind în lumina Zilei, ce nu are vreun început. Este orizontul sublim al Creației, ce nu are vreun sfârșit. Este cântecul nemuririi care te cheamă, prin acorduri de dincolo de zare, pentru a-ți împlini destinul în armonie cu Cel Neștiut.  

 

Fiindcă tot ce subzistă, mâna Sa hrănește, în chip tainic și dincolo de înțeles. Iar miracolul Vieții continuă, de-a pururi în Cer și pe Pământ. Și tot ce se bucură de acest minunat Dar sfânt, tresaltă de o bucuria eterne într-un Ev nou, cu totul renăscut. Fiindcă Edenul stă să apară, din umbra veacului ce acum a trecut, pentru a rămâne drept Templu pentru eternitate, a Celui Primordial și fără de început.  

 

Ziua 7: Sabatul este o fereastră deschisă către cer  

 

Sabatul este o fereastră deschisă către cer prin care zărești frumusețea neasemuită a lui Hristos. Este un templu zidit din structura indestructibilă a timpului. Este un fragment de eternitate ce revine periodic pe pământ spre a pregăti oamenii pentru nemurire.  

 

Și în clipele miraculoase ale acestei sfinte Zile, totul devine posibil din perspectiva Celui Atotputernic, care a zămislit prin Cuvânt întreaga lume. Dar nu vei discerne această fermecătoare taină, dacă nu te vei opri din alergarea deșartă a iluziei pentru a rămâne prin contemplare în sfera imaculată a credinței.  

 

Și unind credința cu speranța și încrederea cu neprihănirea, imposibilul va deveni cu putință de atins. Iar Domnul Hristos va sosi astfel în viața ta, încât prin comuniune sfântă să fii preschimbat în nemurire și Edenul să apară iarăși pe pământ.