Tipologia umanității este amestecată între omul sfânt și omul păcătos. De aici decurge o dualitate ce îndeamnă la veghere atentă pentru a întări sfințenia și slăbi păcatul. Dusă până la capăt, această lucrare va sublima în sfințenia deplină și o dispariție completă a păcatului printr-un act miraculos și suprafiresc de renaștere, regenerare și vindecare deplină în corp, în minte și în suflet. Acesta este darul umanității lui Hristos.
Ești om cu adevărat când Îl întâlnești
pe Cel Neprihănit și sfânt
pe Cel Neștiut de mulțime
și totuși, de toate cunoscut.
Și printr-o metamorfoză tainică,
ființa ta slăbită devine deodată puternică
și orice pată din suflet dispare
prin atingerea de Sfințenia veșnică.
Și deodată trupul tău începe să strălucească
primind razele Soarelui infinit
și mintea ți se liniștește sub adierea blândă
a nemuritorului Duh venind din Cel Nesfârșit.
Iar bucuria se înfiripă atunci plenar
în cuprinsul orizontului nemărginit,
când darul cosmic al vieții
se revarsă din nou la nesfârșit.
