Rămânerea în repaus constituie o condiție obligatorie în redobândirea sănătății corpului, din care decurge vindecarea minții și a sufletului. Prin atingerea lui Hristos, Omul Primordial, repausul devine plăcut și experiența regeneratoare indiferent de ocazie. Este necesară așadar, translatarea din lumea înconjurătoare în spațiul simbolic al pregătirii pentru a intra în Împărăția veșnică a slavei. Din acel moment, întreaga realitate se va reconfigura sub forma unui Templu ce încorporează întreaga planetă Pământ.
Repausul se descoperă de îndată ce pășești
în spațiul sacru al tăcerii
când vorbele încetează să mai exprime deșertăciunea
așteptând doar rostirea eternă.
Și cuvintele sfinte se nasc imediat
ce lași ca lumea să plece din tine
și frumusețea nemuritoare apare spontan
când permiți sfințeniei să vină spre tine.
Iar lumea aceasta se preschimbă imediat
în cel mai minunat loc cu putință
când lași ca supărarea să plece
ca să se topească orice neputință.
Nu mai există decât o încântare minunată
ce se desprinde din tot ce există
o bucurie ce învăluie treptat
fiecare parte din tot ce subzistă.
