Scrisorile ajung mereu la destinație dacă există credință la cel care le scrie și speranță în cel care le așteaptă. Și acest principiu transcende orizontul lumii prezente, constituind un principiu universal de comunicare la scara întregii creații. În același timp, prin scrisori se înțeleg orice gen de mesaje pe care cineva le vizează a fi transmise către altcineva. În măsura în care există dorința de a spune ceva lumii, așadar, nu ai decât să afirmi cu tărie crezul tău și să-l lași mai departe să circule, cu încrederea că într-o zi va ajunge la cel sau la cei cărora le-a fost destinat.
Scrisorile vin și pleacă prin această lume,
constituind un fond de idei tumultoase,
îngemănate într-o complexitate misterioasă,
desfășurate la scara întregului univers cunoscut.
Mesajele îți sunt uneori destinate,
în funcție de înțelesul pe care ele le poartă,
și care exprimă plauzibil dorințele ce te animă
în contextul jocului vieții în care te găsești.
Și astfel, istoria se scrie treptat prin cuvinte,
invocate imediat prin emoții profunde,
dând glas celor mai puternice aspirații
ascunse adânc în taina profundă a ființei.
Și prin această plenară exprimare a propriei convingeri,
găsești în cele din urmă drumul pe care să mergi,
eliberat de prejudecăți împiedicate și absurde,
ca să găsești în final pe tainicul Omul din cer.
