Regenerarea se naște natural din starea de repaus de îndată ce rugăciunea se înalță din sanctuarul interior al sufletului și renunțarea la dorințele nesfinte se propagă de-a lungul trupului. Și deodată observi că revii la forma originală. Slăbiciunile și deficiențele din interiorul tău dispar neașteptat încât observi cu uimire cum orizontul lumii înconjurătoare se preschimbă în a-ți reda adevăratul înțeles al lumii. Iar din această transformare miraculoasă renaște acum a ta ființă purtând în suflet pecetea Celui Nemuritor.
Surprins de trecerea spre neființă a lumii,
începi să cauți cu perseverență ieșirea din abis,
și nu te lași până când nu dai de urma
Celui ce a născut acest univers drept paradis.
Te strădui îndelung să dobândești regenerarea,
cea sfântă și curată a întregului tău trup,
de unde să apară în suflet și în minte iarăși,
trăirea inocentă a Celui ce nu are început.
Opreliști ai cât nu poți da de seamă,
obstacole apar neașteptat în calea ta,
dar tu înaintezi fără sfială și teamă
către chemarea sfântă ce o auzi în ființa ta.
Ești renăscut din elemente imateriale,
ce nu se degradează și nici nu se întinează,
fiindcă Omul Primordial asupra ta veghează
să mergi drept pe cărarea ce duce către cer.
