Evenimentele traumatice apar neașteptat, dar nu este necesar să le dai atenție, fiindcă vor dispărea fără să-ți provoace nimic semnificativ, dacă te vei concentra pe realizarea destinului ce se deschide prin credință înaintea pașilor tăi. Este un exercițiu ce necesită o perseverență ce se dobândește treptat, învingând tendințele distructive ce încearcă să te abată către neant. Dar tu nu le dai atenție, ci înaintezi constant, până la atingerea unei dispoziții luminoase, ce se răspândește nestingherit către orizontul înconjurător la infinit.
Și lași ca durerea să-ți dispară din suflet
împreună cu trăirile dificile din trup,
ce încearcă prin neastâmpărul lor să te abată
pe cărările distructive ale neantului.
Dar te întorci spre calea Omului Primordial,
și nu dai atenție la slăbiciunea din tine,
ce dorește să te arunce în abisul fără fund
prin emoții ce-ți distrug elanul și firea.
Iar drumul pe care mergi străpunge întunericul
prin lumina puterii ce vine din prima zi
când creația universală stătea să apară
prin rostirea miraculosului Cuvânt divin.
Și dispoziția ta se schimbă spontan imediat
în culorile neasemuite ale curcubeului,
pentru a-ți oferi bucuria de neașteptat
ce vine peste cel ce are credință necurmat.
