Călătoria în lumea regretelor constituie o ispită pe care trebuie să o eviți pentru a te detașa definitiv de emoțiile distructive și pentru a reveni pe tărâmul recunoștinței. Fiindcă orice resentiment pe care-l porți în suflet, îți încarcă nepermis de mult cu supărare întreaga ființă, afectând sănătatea corpului și discernământul cugetului. Însă remediul suprem al mulțumirii ce se naște din calmul interior al trăirii, îți va lumina întreaga viață în culorile multicolore ale curcubeului făgăduinței de a trăi chiar aici și acum în Edenul cel fără de sfârșit.
Nu trebuie să mergi pe tărâmul regretelor,
ce traversează pieziș împărăția întunericului,
fiindcă suferința pe care o vei trăi nu merită
pentru o ființă ce are în față nemurirea.
Însă, recunoștința îți va readuce bucuria în suflet,
sub forma emoțiilor fundamentale ale infinitului,
ce se descoperă chiar în fața pașilor tăi uimiți,
prin paleta multicoloră a făgăduințelor divine.
Și lași acum ca lumea posomorâtă a disperării,
să dispară din orizontul calm al gândirii tale,
pentru a te înălța deasupra norilor de supărare
și a trăi în lumina caldă a cerului fără de sfârșit.
Și deodată observi cum întregul orizont al zării,
se preschimbă sub bagheta miraculoasă a Celui Sfânt,
iar Edenul chiar acum cu slavă peste lume apare,
pentru a reda bucuria, viața și pacea pe pământ.
