Privesc în jurul meu și observ detaliile nesfârșite ale unei realități aflate mereu în mișcare și prefacere lăuntrică. Mă aplec cu gingășie să culeg impresii și trăiri felurite ce se convertesc ulterior în sentimente profunde de apreciere a spectacolului cosmic la care asist de peste patru decenii. Și cu toate acestea, nu mă simt plictisit, iar viața mi se pare pe zi ce trece tot mai interesantă și mai plină de sens. Fiecare clipă devine un prilej de încântare și bucurie indiferent de vreme. Astfel, retrăiesc la timpul prezent amintiri felurite la care privesc cu interes, deși sunt mulți ani de când toate acele lucruri s-au întâmplat.
Cu toate acestea, puține persoane prețuiesc viața la justa ei valoare. Surprinși de permanenta ei schimbare ce suprimă, uneori brutal, formele de exprimare ale realității, mulți oameni ajung să se afunde în blazare, depresie și rutină. Alții încearcă să experimenteze senzații extreme fiind mereu în căutarea aventurii și suspansului. Dar în ambele situații percepția se îngustează și devine tot mai restrânsă cu tot mai puține detalii ce se scufundă progresiv în cenușiu și întuneric. De aceea, în jocul reflexiilor multiple dintre realitate și conștiință, percepția poate să evolueze către o proiecție punctiformă spre ceea ce strict o interesează sau dimpotrivă, să evolueze către o spațialitate a reprezentării cu înglobarea întregii realități înconjurătoare.
În geometrie punctul reprezintă elementul fundamental din care se constituie ulterior toate formele planare și spațiale. Prin esența sa, punctul nu poate fi distins decât în cazul în care se află dispus la intersecția a două linii drepte, caz în care va purta și un nume cu scopul individualizării lui. Tot astfel, o percepție punctiformă presupune o îngustare extremă a atenției ce se acordă lucrurilor înconjurătoare prin eliminarea strictă a tot ceea ce nu se află între obiectele de interes. Asemenea persoane pot trece pe lângă tine fără să fie interesate și conștiente că exiști. Orice s-ar întâmpla, chiar în imediata vecinătate, lor nu le pasă, fiindcă oricum nu dau atenție decât strict la ceea ce le interesează. Și de aceea, astfel de oameni comunică foarte puțin, chiar telegrafic, generând multiple probleme în familiile și comunitățile din care fac parte. Acești oameni rămân blocați în punctele lor de interes pe care cu încăpățânare încearcă să le impună și altora.
O linie reprezintă o înșiruire ordonată de puncte, nesfârșite la număr, dar limitate de direcția și dispunerea acestei forme geometrice. Prin urmare, percepția liniară va permite o focalizare multiplă pe mai multe obiecte de interes, însă condiția fiind apartenența lor la „linia” interioară a ceea ce persoana în cauză urmărește. Mobilitatea pe care ți-o conferă o linie, fie ea dreaptă sau curbă, oferă posibilitatea de a avea relație cu multe persoane pentru acele puncte de intersecție cu propriul interes. Însă relația cu astfel de persoane se aseamănă mersului pe sârmă, când un pas la stânga sau la dreapta va conduce la căderea în dizgrație și la dărâmarea relației din cauza unor lucruri nesemnificative.
Suprafața se definește ca o mulțime de puncte în plan sau spațiu, ce înconjoară orice obiect al realității. Percepția superficială aduce în plus, posibilitatea explorării multiplelor fațete ale lumii înconjurătoare. Din această categorie se desprinde cu predilecție pasiunea pentru aspectul exterior, ce poate evolua către cultivarea excesivă a imaginii, indiferent de conținut. Ambalajul devine important, deși interiorul poate lăsa de dorit. În această categorie regăsim cu predilecție spiritul monden, bazat pe etalarea formelor, și politicul, la rândul său axat pe impresionarea vizual-auditivă. Nu în ultimul rând, marketingul face apel la forma de prezentare a produselor cu scopul de a determina reacția de cumpărare din partea publicului larg.
Profunzimea dezvăluie esența ce se ascunde în spatele formei și deschide accesul la spațiul delimitat de un anumit obiect al realității. O percepție spațială va merge dincolo de formă, va distinge nenumăratele puncte și drepte din care este compus orice corp geometric, și în plus, va sonda adâncimea și înălțimea oricărei reprezentări. Prin explorarea esenței, această percepție va dobândi o înțelegere superioară, ce va fi capabilă să ofere răspunsuri corecte asupra naturii reale a lucrurilor. Cei superficiali nu trec de granița formei, ci doar pot fi niște buni imitatori ai unor persoane cu adevărat cunoscătoare a realității. Dar cei care ajung să vadă lucrurile în profunzimea lor, pot să ofere sfaturi de valoare prin care societatea și lumea în care trăim să devină mai bună. Din această categorie fac parte marii inventatori, adevărații scriitori și filozofi, dar și orice om care își stăpânește pe deplin obiectul de activitate, indiferent cât de mare sau mic ar fi el.
O femeie care își cunoaște foarte bine copilul și îl educă într-o manieră adecvată pentru a deveni un om adevărat al generației sale, face o lucrare similară unui mare savant. Un muncitor care execută activități în domeniul construcțiilor, dar care stăpânește deplin tehnicile și cunoștințele necesare, va dezvolta o cunoaștere similară cu aceea a unui mare explorator. Și de fapt, orice profesie și activitate bine stăpânită până la cel mai mic detaliu, va aduce o împlinire și o bucurie similare descoperirii unei invenții fundamentale. Fiindcă în cele din urmă, fericirea și suferința decurg din jocul percepției pe care o avem asupra realității înconjurătoare.
Dacă trăim pe niște puncte presărate din loc în loc, vom fi nefericiți, ne vom simți singuri și vom deveni disperați în fața unui univers ce ne amenință necontenit. Dacă ne limităm existența doar de-a lungul unei „linii” moștenite de la predecesori, nu vom putea evita „mersul pe sârmă”, care ne va scoate în afara a ceea ce ne-am propus, fiindcă viața pe care o trăim în clipa de față diferă dramatic de ceea ce am experimentat în alte contexte și în alte timpuri.
Pe de altă parte, dacă percepția noastră va rămâne de suprafață, atunci vom fi veșnic manipulați de negustorii de iluzii, care ne vor îmbăta egoul, în timp ce ne vor goli buzunarele de resurse prețioase. Și nu mă refer numai la bani, ci deopotrivă la energia cheltuită inutil și timpul irosit în încercarea de a fi altceva decât suntem de fapt. Dimpotrivă, dacă vom avansa către o percepție de profunzime a realității, atunci adevărata ei natură ni se va descoperi și vom înțelege cât de frumoasă este viața pe care o trăim și cât de multe lucruri avem de dăruit acestei lumi și umanității care ne înconjoară.
Ființa ia naștere dintr-o celulă ce începe să se dividă generând alte celule, care imediat încep să se grupeze în jurul liniilor directoare de dezvoltare. Ulterior, pe aceste linii de organizare, se va dezvolta forma viitoarelor organe, care nu după mult timp, vor fi realizate printr-un efort de profunzime și detaliu, care va transpune schița în realitate. Similar, se vor constitui noi puncte de expansiune, ce se vor extind sub formă de noi drepte, noi suprafețe și noi spații ce vor completate, adică umplute de conținut, până devine deplină ființa umană nou constituită. Ca o concluzie la tot ce am afirmat, sunt convins că acest proces al nașterii și regenerării se poate derula la nesfârșit, cu condiția de a evolua mereu de la ceea ce este inițial punctual, la ceea ce va deveni ulterior universal.
