Rugăciunea, renunțarea și conștientizarea sunt deprinderi obligatorii pentru a avansa pe drumul care duce la Edenul restaurat pe pământ. Și astfel, observi cum lumea din jur se preschimbă sub influența blândă a cuvintelor divine, ce generează un parcurs miraculos pentru tine la fiecare pas pe care-l faci în călătoria prin universul de iluzii ce te înconjoară. Iar vorbirea ți se estompează treptat pentru a face loc unei tăceri abisale din care se naște adevărata rugăciune, drept imn de laudă și de recunoștință față de Marele Creator. Și renunțând la atașamentele distructive și dându-ți seama de identitatea ta lăuntrică, deprinzi arta de a trăi conform cu planul originar al creației nemuritoare.
Rugăciunea te apropie de Cel Atotputernic,
fiindcă iubirea Sa te transpune imediat,
în lumea Edenului nemuritor și infinit,
desprinsă de universul distructiv al iluziilor.
Renunțarea te detașează de atașamentele,
ce abil te împresoară și te ademenesc,
dar tu scapi de influența lor nimicitoare,
și te prinzi puternic de Cel Neclintit.
Dându-ți seama de schimbarea ce se întâmplă
în jurul tău și pretutindeni în acest colț de univers,
tu rămâi același stând calm în oaza cea tăcută,
a miracolului vieții ce se continuă la nesfârșit.
Și ieșind de sub influența nefastă a neantului,
tu mergi voios pe drumul strălucind de sus,
ca Edenul lămurit din nou să apară
pentru a deschide un nou Ev pe pământ.
