Sărbătoarea solstițiului de iarnă îți aduce aminte de perioada copilăriei, de acel orizont fascinant al începutului fără de sfârșit, când infinitul atingea atotcuprinzător pământul existenței tale. Și de aici pleacă o profundă renaștere după chipul original, acel minunat model divin, ce se proiectează albastru din prezența Celui Primordial. Este o revărsare de iubire și candoare ce străpunge întunericul, oricât de compact ar fi el, și ajunge în dreptul ființei tale, încălzind deopotrivă trupul și mintea, ba chiar și sufletul.
Există o dorință puternică,
adânc semănată în sufletul tău,
ce te determină să cauți răsăritul
din care ființa ta misterios a apărut.
Și te întorci către magicul început,
când totul se afla într-o adâncă așteptare,
și numai Gândul se simțea aievea mișcând,
spre a se exprima fantastic prin tainicul Cuvânt.
Este un solstițiu al unui Nou Ev ce răsare,
din mantia ascunsă a misteriosului Infinit,
ce înadins acuma printr-un miracol apare,
spre a aduce din nou Edenul pe pământ.
Apusul veacului întunecat acum se întâmplă,
și tot ce-a fost rău dispare deodată din univers,
spre a face loc luminii sfinte ce îndată transpune,
Chipul Divin în orice om și mai ales, în orice loc.
