Dezamorsarea tensiunilor emoționale se realizează spontan din clipa în care intri pe tărâmul minunat al Templului ceresc extins la scara întregului Pământ. Fiindcă tot ce te înconjoară poartă pecetea Celui Infinit, iar tensiunile emoționale nu își au rostul câtă vreme gândirea ta se ancorează ferm în adevărata imagine și înțelesul real al lumii în care te găsești. Și deodată observi cum tot orizontul trăirilor tale se modifică spectaculos prin simpla atingere a substratului fundamental al existenței numai prin contemplare fascinantă și plină de iubire a Celui Nemărginit.
Tensiunile interioare nu își au sensul
în prezența Celui Atotcuprinzător,
iar emoțiile perturbate nu își găsesc menirea,
când totul devine sfânt în jurul tău.
Dezamorsarea de întuneric pare stranie,
pentru cel care nu știe ce înseamnă lumina,
însă, când strălucirea Tărâmului ceresc apare,
iubirea revine spontan din adâncul nemărginirii.
Fiindcă trăirea murdară nu aduce fericirea,
iar încruntarea emoției nu naște bucuria,
ci numai imaculata reprezentare a Celui Viu
îți redă chipul propriu pentru a ta fire.
Este o metamorfoză grandioasă a regenerării,
de care freamătă cu un dor tăcut al tău trup,
este o renaștere din condiția nemuritoare,
în care Cel Veșnic te-a așezat pe pământ.
