Reperele fixe într-o lume în mișcare te ajută să te regăsești în mijlocului aparentului haos ce te înconjoară, de regulă amenințător, iar alteori ademenitor prin năluciri ce te îndeamnă pe cărări distructive. Dar tu să rămâi acolo unde te găsești și să lași ca orizontul schimbător să-și urmeze calea, până la o deplină disoluție a tendințelor anihilatorii și până la distingerea tendințelor constructive fundamentale. Dar aceste repere există dincolo de aparenta contradicție a percepției, ce se agață de nesemnificative detalii și ignoră evidentul adevăr al realității. Însă, regăsind pilonii autentici ai propriei existențe, deodată observi că lumea din jur își recapătă frumoasele tonuri de odinioară, iar bucuria înlocuiești pe deplin orice formă de suferință a prezentului sau trecutului, într-un miraculos viitor al devenirii după chipul Celui Nemuritor.
Reperele fixe au fost puse de Marele Creator,
pentru a nu te pierde fără rost în jungla,
ce se deschide larg prin înțelesuri negative,
ce te îndeamnă mereu pe cărările nălucirii.
Dar tu le descoperi sensul și menirea,
iar acum lași să dispară neantul imaginației,
ce nu își are sălașul în adevărul de la început,
pe care Creatorul anume l-a zămislit pentru tine.
Este o revelație ce vine acum spre tine,
iar tu observi că universul este totuși nemuritor,
îmbrăcat în albastrul nimb al nemărginirii,
ce se desfășoară din slava Marelui Autor.
El este Omul Etern al sfințeniei depline,
ce zămislește necuprinsul din primordialul început,
iar temeliile pe care le-a pus în imemorialul trecut,
se află constant prezente într-un un ev nesfârșit.
