Natură fluidă a prezentului te învăluie la fiecare pas cu așteptarea clipei în care te vei regăsi pentru a putea admira frumusețea universului înconjurător. Fiindcă nălucirile lumii te abat de la calea cea dreaptă, încercând să te arunce în adâncul fără fund al distrugerii. Dar tu nu le dai atenție, ci atingi prezentul care trece printre degetele tale, primind puterea sfințeniei de la Cel Nemuritor. Și deodată trupul tău se preschimbă după chipul original în care ai fost creat, în acea plăsmuire minunată pe care Omul Primordial a transpus-o în tine, sub forma eternității fără de sfârșit. Este o regăsire a sensului autentic în baza căruia tu continui să exiști în această paradoxală lume, în care în cele din urmă binele învinge răul, iar lumina alungă întunericul la infinit.
Prezentul trece asemenea norilor,
ce se mișcă blând prin înaltul cerului,
aducându-ți calmul clipei eterne,
când totul se naște spre a fi nemuritor.
Iar nălucirea aprigă a neliniștii dispare,
prin strălucirea unui Ev fără de egal,
al Edenului zămislit de la începuturi
prin știința sfântă a Marelui Creator.
Fiindcă Omul Primordial stăpânește,
pe deplin și de drept peste întregul prezent,
extinzând timpul sfânt la scară universală,
într-o secvență ce nu poate avea vreun sfârșit.
Dar tu rămâi să percepi prezentul,
prin prisma harului ce ți-a fost dat,
ca recunoștința ta să devină eternă,
către Cel care în a Sa iubire te-a întocmit.
