Cultivarea stăpânirii de sine constituie o condiție fundamentală a dobândirii trăsăturilor nobile de caracter, ce îți vor deschide calea pentru a avansa către împlinirea propriului destin. Și de fapt, nu există alternativă la însușirea acestei deprinderi, fiindcă ordinea reprezintă rezultatul determinat și logic al așezării armonioase al tuturor fragmentelor de realitate pe care le întâlnești, până la constituirea unui continuum indestructibil de gânduri și fapte din care să rezulte o viață trăită cu demnitate și sens pe pământ. Iar chipul Omului Primordial apare astfel în propria conștiință, conferind nimbul imortalizării în binecuvântata nemurire.
Stăpânirea de sine se cultivă,
asemenea unui ogor de mare preț,
pe care îl lucrezi cu bucurie,
în căutarea neasemuitei împliniri.
Nimic nu se obține dacă lași să cadă,
voința neputincioasă la pământ,
ci dorința ancorată în realitate,
te conduce din nou pe drumul bun.
Fiindcă orizontul Edenului perpetuu,
se descoperă pentru tine acum,
ca un târâm al necontenitului miracol,
al ordinii ce stăpânește peste tot ce-i bun.
Iar lumea se preschimbă de îndată,
când lași ca haosul să dispară pe drum,
înlocuit cu armonia care acum apare,
venind sub chipul Celui Neștiut.
