Efectul nociv al anticipării negative se resimte imediat în trupul tău, dar gândul ancorat în realitatea clipei va dispersa de îndată orice trăire distructivă. Și deodată, viitorul se conturează în culorile albastre ale nemuririi, având făgăduința sfântă a transformării interioare după chipul Omului Primordial. Este o transfigurare prin care lumina alungă întunericul, iar speranța îți aduce în dar orizontul neasemuit al revenirii la starea binecuvântată din Edenul nemuririi. Și astfel, tot ce a fost estompat prin umbra uitării, revine în realitatea momentului pe care-l traversezi cu bucurie, pe drumul care duce spre împlinirea destinului ce te așteaptă prin nemărginire.
Anticiparea negativă îți distruge,
orice bucurie ce din suflet se înalță,
dar speranța neabătută a credinței,
răsfrânge lumina sa duioasă și calmă.
Drumul îți este deodată abrupt,
dacă-ți lași liberă trăirea nedreaptă,
dar fericirea ți se înalță spre nemărginit,
când mergi pe cărarea aleasă a luminii.
Fiindcă lumea aceasta se preschimbă,
după cum sunt ale tale gânduri,
iar culorile din jur ți se ivesc,
numai când ai speranță în suflet.
Totul se transformă în chip minunat,
dacă ai o cugetare aleasă,
și viața vibrează plină de elan,
peste bolta senină de albastru.
