Rugăciunea de dimineață îți deschide poarta orizontului înmiresmat de roua trăirilor ce se nasc din splendoarea gândului ce se înalță către Omul din veșnicii. Este o regăsire pe tărâmul miraculos al posibilităților nesfârșite din care se desprinde suprema dorință de a trăi imaculat la nesfârșit. Iar contemplarea Celui ce zămislește viața în nemărginitul universului fără de sfârșit desface acum legătura ce te ținea în robie. Și panglica timpului se ramifică treptat prin fragmente ce se interpun și se suprapun în clipele sfinte ale invocării prezenței Celui ce-ți ridică ființa din neputință pentru a te ancora în puterea Sa fără de egal.
Rugăciunea este o invocare tăcută,
a celor mai alese trăiri și sentimente,
dezvăluind temeiul sfânt al veșniciei,
din care se țese calea destinului tău.
Și lași ca întunericul să se disperseze,
sub impactul luminii venind din infinit,
ca universul creației nesfârșite să apară,
din nou în orizontul acestui pământ.
Trăirile înnegurate se disipă treptat,
când Soarele neprihănirii iarăși apare,
topind ceața ce te-a învăluit constant,
prin razele imaculate ale regenerării.
Orice slăbiciune acum dispare,
sub puterea ce te ridică acum,
pentru a deveni o nouă ființă,
ce învinge decisiv orice obstacol.
