Complexitatea excesivă a stilului de viață te determină să cauți divertismentul la fiecare pas drept cale de a combate stresul pe care îl primești necurmat prin jocul năucitor al iluziilor lumii. Dar acum lași ca totul să devină simplu prin alchimia originară, a rămânerii doar în prezența verbului „a fi”. Este o taină ce te vindecă de trăirea disipată, ce se propagă și se fragmentează haotic la nesfârșit. Iar în mijlocul oazei de liniște care se va crea, te vei întâlni cu siguranță cu Omul Primordial, Cel care îți va descoperi de îndată, farmecul inegalabil al verbului „a trăi”.
Orizontul înconjurător se învolburează,
de grijile ce te târăsc neîncetat,
spre tărâmul abrupt al îngrijorării,
din care cad stâncile necurmat.
Dar cugetul tău se desprinde treptat,
de lumea iluziilor ce te împresoară,
pentru a intra pe tărâmul înmiresmat,
de trăiri luminoase și nepieritoare.
Fiindcă ai lăsat în urma ta lumea,
pentru a păși în Edenul nemuritor,
iar tumultul veacului de acum,
rămâne departe de cugetul tău.
Ești renăscut prin iubire astrală,
răsfrântă blând prin eternul Cuvânt,
revenind la ordinea primordială,
din care este alcătuit întregul pământ.
