Explorarea amintirilor la timpul prezent se produce drept reflex la trecerea timpului, care în mișcarea sa antrenează cele mai sensibile zone ale sufletului. Iar din această reverie astrală se naște treptat o cugetare care străbate perdeaua densă a vremurilor într-o îngemănare artistică a componentelor fundamentale din tainicul câmp al existenței, din care iarăși, prind viață în chip neașteptat minunatele chipuri de odinioară. Și imediat rămâi mirat de această capacitate înnăscută pe care o deții, de a aduce în același plan al reflecției, întreaga paletă de evenimente, indiferent de momentul în care acestea au apărut în orizontul cunoștinței tale.
Ești un explorator ce traversezi curajos lumea,
călătorind cu iscusință prin spațiu și timp,
traversând văile învolburate ale vremii
pentru a te ancora în eternul nesfârșit.
Privirea cugetării tale cuprinde de îndată,
întregul spectru al luminii ce din adânc apare,
când tonurile tainice ale culorii originare,
apar din nou răsfrânte din albastrul infinit.
Chipuri vechi apar din cugetările abisale,
ce se nasc din efemeritatea clipei care trece,
pentru a rămâne astfel ancorate în chip trainic,
în țesătura multicoloră a eternului prezent.
Fericirea pe care o simți în astfel de momente,
te copleșește prin trăiri ce persistă să rămână,
încât întregul univers al stăruitoarei tale căutări
să apară din nou prin grația Celui ce l-a creat.
