Echilibrul în mijlocul haosului se atinge prin atenta contemplare a contextului schimbător până la identificarea permanenței ce se află dincolo de aparenta mișcare a realității înconjurătoare. Din acea clipă vei experimenta farmecul vieții ce rămâne aceeași indiferent de chipul în care se manifestă ea la un moment dat. Iar îmbrăcămintea felurită a clipelor nu trebuie să te deruteze, fiindcă din amestecul lor multicolor se clădește treptat, dar sublim, sentimentul plenar al fericirii oferite de Omul Primordial.
Bucuria de a trăi transcende haosul,
ce aparent se desfășoară în jurul tău,
reliefând fundamentele tainice ale existenței,
din care se zămislește efemeritatea aparenței.
Echilibrul profund se naște atunci spontan,
prin rămânerea în centrul eternelor transformări,
pe axa sublimă a creației ce se preschimbă,
după ritmurile sublime ale anotimpurilor cerești.
Fiindcă întreaga natură freamătă cu dor,
după vremea când Omul Primordial va reveni,
aducând pacea bucuriei ce derivă din prezența
Celui care aduce totul la armonia de la început.
Clipele strălucesc acum prin perdeaua de gânduri,
ce se întretaie cu fiecare frântură de trăire,
până la îngemănarea lor deplină în fascicule
cu raze ce vin din Templul Celui Nemărginit.
