Vorbirea interioară negativă și focalizarea pozitivă a atenției se află în opoziție una cu cealaltă pentru a-ți oferi o paletă largă de alegere în ce privește opțiunile pe care le ai la dispoziție pentru a trăi. Și astfel, viața ta se poate manifesta drept un șir neîntrerupt de plângeri și de suferințe, sau poate fi expresia plenară a celor mai alese trăiri pe care le ai în suflet, drept moștenire binecuvântată de la Omul Primordial ce prin iubire te-a născut. Iar aceasta este o renaștere pe tărâmul sfânt al nemuririi, în care inocența ancestrală se revarsă în fiecare aspect al existenței tale, trupul tău vibrând puternic în acordurile inepuizabile ale Marii Creații ce se derulează prin spațiu și timp la nesfârșit.
Ecourile iluziei te amăgesc cu disperare,
spre a-ți distruge țesătura ființei,
încercând în fiecare împrejurare
să-ți răpească darul suprem al fericirii.
Dar privirea ta se îndreaptă ferm
spre tărâmul etern al nemărginirii,
din care se desprinde constant
puterea imaculată a nemuririi.
Ești renăscut din trăirea supremă
a Celui care atent te-a zămislit,
pentru a fi o ființă plină de lumină,
ce aduce fericirea în dar pe pământ.
Fiindcă lumea din jur a fost întocmită
spre a exprima dorința supremă de a trăi,
o viață ce niciodată nu dispare, ci mereu reapare,
învingătoare și strălucitoare în întregul cuprins.
Iar orizontul albastru al exuberanței
de a fi tu însuți oriunde și oricând,
te reîntoarce blând în pragul timpului
când totul prin iubire a fost născut.
