Edenul interior al sufletului ți se dezvăluie numai în prezența celor mai calde trăiri, inspirate fiind prin iubirea profundă față de Omul Primordial și de tot ceea ce, prin pasiune și dor, El a creat. Nu este doar un loc, ci mai presus de fire, este o tainică dimensiune a existenței, ce subzistă dincolo de perdeaua de impresii, distorsionate de tumultul lumii. Este chiar realitatea sub chipul ei adevărat, fără voalul nălucirilor de amăgire, ce te asaltează prin valuri de ademenitoare ale nimicirii. Dar alegerea ta rămâne fermă în a avansa pe drumul cel sfânt, ce maiestuos te conduce către Cetatea imaculată a Nemuririi. Iar trupul tău, sub bucuria clipei prezente, se preschimbă în chip miraculos, prin ecoul renașterii după Chipul divin și luminos.
Dorințele tale se întretaie haotic,
când nu urmezi Calea cea Dreaptă,
însă trăirea îți devine luminoasă,
când Iubirea spre tine se îndreaptă.
Este prezența Celui Nemărginit,
ce te ridică acum din cădere,
și te întărește spre a merge
către sublima Cetate a Nemuririi.
Iar tu lași ca deșertăciunea lumii
să dispară din orizontul imediat,
ca Edenul din suflet să apară,
în roua miraculoasă a cerului înalt.
O nouă ființă se naște acum,
prin rămânerea în Edenul minunat,
topind suferința și disperarea,
într-un trup puternic și binecuvântat.
