Relaxarea ca răspuns la încordarea generală reprezintă cel mai înțelept răspuns pe care să-l oferi în fața agresiunii năucitoare a iluziilor, ce restrâng câmpul cugetării în derizoriul emoțiilor distructive. Este o redare a Edenului în planul existenței tale, ce te readuce în prezența Omului Primordial, de la care pleacă razele sfinte ale vindecării prin inocența creației originare. Și lumea din jurul tău se frământă, ațâțată de patimi care nu au leac, dar tu rămâi pe stânca nemuririi, înconjurat de nimbul de slavă al nemărginirii, acest tainic dar pe care Domnul, în a sa iubire, cu gingășie ți l-a încredințat.
Relaxarea este opusul încordării,
într-o lume ce aleargă neîncetat,
sub imboldul irezistibil al schimbării,
ce distruge tot ce întâlnește în cale.
Dar tu rămâi în atmosfera Creației,
când stelele răsăreau pe bolta cerească,
iar planetele se zămisleau fierbinte,
din pasiunea iubirii fără de egal.
Iar tu lași în urmă valea întristării,
în care zace un ev ce se descompune,
pentru a urca pe muntele transformării,
prin care cenușa se preschimbă în etern.
Ești un copil al Celui fără de egal,
iar destinul tău strălucește puternic,
din razele sfinte ale neprihănirii,
ce te preschimbă acum în nemurire.
