Realitatea îți va apărea contondentă și dură, dacă vei permite violenței să intre în sfântul sanctuar al trupului tău. Lumea ți se va înfățișa urâtă și crudă, când hazardul trăirii te va purta în imaginarul distructiv, ignorând chemarea blândă a Omului Primordial. Fiindcă o viață care nu se deschide spre imensitatea orizontului infinit se irosește prin suferință și disperare fără sens. Dar tu mergi pe Calea nobilă a Vieții, ce te conduce la cunoașterea adevăratei naturi a lumi, așa cum a fost zămislită prin iubire și candoare de Marele și Neprihănitul ei Autor.
Lumea ți se înfățișează în culorile,
pe care tu le imprimi percepției,
prin care contempli realitatea
și conferi sens mulțimii de gânduri.
Un univers astfel apare în sufletul tău,
populat de imagini frumoase sau urâte,
după cum trăirile ți se preschimbă,
conform drumului pe care îl urmezi.
Fiindcă există o cale sfântă a Vieții,
când orizontul se înconjură de curcubeu,
iar tu pășești cu bucurie pe drumul,
ce te conduce către Edenul etern.
Dar există și o Cale a distrugerii,
pe care trebuie să o eviți necontenit,
fiindcă drumul Iluziei distruge viața,
dar cărarea cea sfântă te face nemuritor.
