Puterea limbajului în transformarea vieții mele se reflectă din fiecare cuvânt pe care-l exprim în fața miracolului de negrăit al existenței. Și aceste rostiri sunt ecoul înțelesurilor ce vin din adâncul sensurilor pe care Omul Primordial le-a imprimat în cuprinsul universului, drept mărturie și manifestare a iubirii Sale pentru mine, ca astfel, să am parte de harul imaculat al prospețimii sfințeniei, din care se țese treptat fiecare fragment de trăire al ființei mele. Iar din strălucirea de excepție a cuvintelor originale se deduce treptat experiența prin care trec, drept treaptă pe care pășesc cu încredere către Edenul cel de-a pururi dăinuitor, către acel templu veșnic al slavei Marelui Autor, așezat pentru totdeauna în cuprinsul întregii planete Pământ. Fiindcă transformarea propriei mele vieți se realizează prin atingerea cuvintelor puternice din care a fost întocmită întreaga creație, drept expresie plastică a esenței indestructibile și nemuritoare din care întregul cuprins a fost plămădit.
Nu voi lăsa ca depresia să mă slăbească,
și nici neliniștea să mă cuprindă în vreun fel,
fiindcă eu privesc cu încredere spre zarea albastră,
așteptând venirea în curând a Marelui Creator.
Din veșnicie al Său Fiu, Cel numit drept Om Primordial,
a prevăzut cuvintele vieții pentru mine,
ca în decursul timpului istoric prin care trec acuma,
să dobândesc harul de a învinge la fiecare pas.
Niciun obstacol nu poate să mă oprească,
în a merge către veșnicul Eden al nemărginirii,
și de a trece pe poarta ce falnic străjuiește
intrarea în Templul nemuritor de pe pământ.
Este o taină pe care acum o descopăr,
deși am trecut pe lângă ea adeseori,
dar iubirea Celui Prea Sfânt mă îndeamnă,
să nu mă dau bătut și să fiu învingător.
