Revenirea la forma autentică presupune refacerea legăturii cu fragmentele de timp care ți-au conturat elementele interioare fundamentale.  

 

Și nu este simplu să abandonezi prezentul pentru acele clipe în care ai fost cu adevărat tu însuți.  

 

Dar nu este dificil, doar trebuie să începi cu primul pas, care constă în uitarea clipei de față în favoarea elementelor atemporale care se află în adâncul structurii ființei tale.  

 

Din acel moment construcția se realizează simplu, avansând treptat de la definirea temeliei autentice la ridicarea încăperilor spiritului până la așezarea acoperișului și finisarea întregului ansamblu.  

 

Printr-o măiastră deconstrucție a formei actuale, preiei doar piesele de care ai nevoie, aruncând la gunoi cele care sunt de prisos.  

 

Și astfel, piesele de Lego ale vieții tale sunt așezate ordonat, respectând principiile integrității cu adevăratul sine. De îndată ce această construcție ajunge la etapa medie, adversitatea se va manifesta fățiș, cu scopul de a te descuraja din această întreprindere salvatoare pentru trup și suflet.  

 

De la îndoiala care te cuprinde malefic în brațele ei până la opoziția fățișă printr-o explozie de trăiri contradictorii, menite să dezagregheze complet fundamentele ființei tale, vei fi expus încercării de testare a structurii pe care ai întocmit-o. Tentația de a abandona devine puternică. Prostul exemplu al celor care-și trăiesc clipa fără să se întrebe asupra rostului ei își va arunca umbra malefică asupra ta.  

 

Însă aici se călește luptătorul din tine. El este puternic. Nu se de dă bătut. Totul este să-i dai ocazia de a se manifesta plenar. Nimic mai puțin și nimic mai mult.  

 

Și revăd perioada de după finalizarea stagiului militar. După o experiență dramatică în care mi-am pus întrebări fundamentele asupra rostului vieții, am realizat treptat că există doar un singur sens pentru care merită trăit: găsirea ieșirii din matrixul labirintului în care ne găsim.  

 

Religia poate fi o școală în acest sens, dacă vei ști să reții doar elementul spiritual pur, nealterat de interesul inerent oricărui curent ideologic. Fiindcă în cele din urmă, sau în primul rând, religia autentică se află săpată în adâncul ființei tale, de unde izvorăște în culori strălucitoare și cristaline printr-o cunoaștere simplă și ușor de înțeles.  

 

Dincolo de exprimările exterioare, există o trăire fundamentală ce te ridică din orice încercare cu ecoul unei filiații ce merge dincolo de orizontul vizibil, undeva, în înaltul eternității, unde cu siguranță, se află Omul Primordial, Marele Creator.  

 

Și disting acea cutezanță care mă anima în acele clipe de a căuta fără prejudecată drumul către acest Om extraordinar, a cărui imagine am descoperit că o port în sufletul meu ca un ideal sfânt ce nu poate fi tranzacționat pentru nimic în lume.  

 

Observând spiritul mercantil al timpului în care mă găseam, mi-am dat seama că această Cale se străbate de regulă, singur, mergând la pas pe căi neobișnuite, uneori ademenitoare, alteori amenințătoare. Și este un drum al renunțării treptate a tot ce ești și a tot ce ai, bineînțeles, în afară de structura primordială ce se construiește progresiv în tine, până când ea devine o fortăreață de neînvins.  

 

Și nu întâmplător, am fost surprins că este mai dificil să aștepți, decât să mergi. Este mai greu să rămâi, decât să te miști. Dar în această aparentă nemișcare există o putere extraordinară ce se descoperă din momentul în care ritmul ancestral de la origini prinde chip din nou în tine.