Există o mulțime de cuvinte magice pe care le ignorăm în vorbirea noastră zilnică, dar care au capacitatea de a ne smulge din atmosfera negativă în mijlocul căreia trăim. Aceste cuvinte, trimise la periferia limbajului de o mass-media agresivă, au o nuanță binefăcătoare și chiar simpla lor pronunțare aduce căldură și lumină interioară. Gândește-te cât de des folosești expresii ce aruncă întuneric în realitatea înconjurătoare pentru ca ulterior să suporți consecințele unui mediu poluat de atâtea trăiri negative ce vin asupra ta fără milă. Ce diferență ar fi dacă ai folosi în schimb cuvinte înălțătoare și luminoase!  

 

Astfel de cuvinte magice ar fi: bunătate, adevăr, compasiune, încredere, speranță și viață, ele fiind expresia unei realități superioare ce se reunește în jurul conceptului de renaștere. De fapt, de ce ai fi interesat de această noțiune? Poate ai o gândire atee și nu crezi în Dumnezeu. Sau poate pentru tine Dumnezeu reprezintă forța impersonală a naturii. Sau poate ești atașat unor simboluri și tradiții de sorginte creștină. Sau poate ai o altă opțiune. Însă indiferent de situație, tema renașterii este adânc săpată în tine nu numai prin cultură și tradiție, dar și prin exprimarea continuă a vieții, ce refuză să se plece supusă în fața teribilului sfârșit.  

 

Modelul lumii în care trăiești va reflecta în final modul tău de a fi și deseori va exprima nemulțumirea, conflictul, durerea și suferința. În același timp, acest fals model poate fi modificat, dacă vei știi să-ți ridici privirea, să zâmbești și să invoci în vorbire sau gândire cuvintele dătătoare de viață uitate de cei mai mulți dintre noi. În plus, asistând la gestul sinucigaș al unei lumi ce se autodistruge prin trăiri negative, aceste exprimări pozitive ar reda speranța renașterii umanității. De multe ori, în perioada adolescenței, stăteam și cugetam la jocurile vieții și morții sau iubirii și urii. Privind cerul plin de stele în mijlocul tainei nopții, când toți ceilalți dormeau de mult timp, îmi puneam acele întrebări specifice vârstei care încep cu eternul: „De ce?” la fiecare pas.  

 

„De ce trăim atât de puțin pe pământ? De ce oamenii sunt nefericiți? De ce privirile semenilor sunt atât de întunecate și vorbirea lor este atât de murdară? De ce nu putem să trăim altfel, în sensul bun al cuvântului?”  

 

Stând pe marginea ferestrei, depănam astfel de gânduri și eram decis ca în dreptul meu, cel puțin, să refuz contaminarea cu tezele compromisului și conformării cu tipare care nu exprimau ceea ce sunt în interior și ceea ce doream să devin. Înălțarea de sine, disprețul față de semeni, brutalitatea asupra mediului înconjurător și ignorarea lui Dumnezeu într-o lume atee, mă izbeau cu putere și mă făceau să-mi dea lacrimile. Mi se spunea că sunt prea sensibil, că astfel de lucruri trec cu vârsta, că este doar o etapă a vieții și mai ales, că voi fi într-o zi ca toți ceilalți, adică nepăsător la asemenea întrebări, ce oricum nu au răspuns. Însă știam că de îndată ce acest spirit va pune stăpânire pe mine, el va ucide copilul din mine și voi ajunge să fiu crud, rău și insensibil, mergând mai departe pe cărarea cenușie a unei vieți ce se termină abrupt, asemenea unei fraze ce se întrerupe brusc la mijlocul ei.  

 

Anii au trecut și într-un fel sau altul, am gustat din cupa oferită de spiritul nuanțelor gri. Cu toate acestea, copilul din mine a refuzat să moară. Mai mult, am revelat că apărarea naturală a acestuia era mai puternică decât credeam inițial. Astfel, am înțeles că ideea de renaștere, ce apare sub o formă sau alta în toate religiile pământului, reflectă în mare măsură dorința, ce nu poate fi înfrântă, de a trăi la nesfârșit.  

 

„La început era Cuvântul. Cuvântul era cu Dumnezeu. Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost create prin El. Totul a fost făcut prin El. În Cuvânt este viața. Cuvântul este lumina omenirii, ce strălucește de nestins prin întuneric. Cuvântul reprezintă Lumina adevărului, ce îndeamnă spre bine pe toți oamenii lumi. Cuvântul este prezent în lume; El a creat lumea, dar ea nu L-a recunoscut.” — Evanghelia după Ioan 1.1-5  

 

Când am citit prima dată aceste cuvinte, am fost străpuns de forța extraordinară a gândului vieții, pe care îl aveam prezent în suflet încă de când am devenit conștient de propria mea existență. Mai precis, am înțeles că forța vieții nu decurge doar din niște principii biologice, ci ea izvorăște din eternitate, legată fiind de apariția miraculoasă a universului. Atunci, copilul din mine a recunoscut însemnele cerești ale originii acelei conștiințe care refuză moartea, întunericul și compromisul, ce denunță falsul și minciuna de orice fel. Sunt sigur că aceste cuvinte pot realiza o revoluție puternică în gândirea ta, fiindcă puterea vieții decurge din realități ce depășesc tot ceea ce putem vedea. Iar expresia supremă a forței izvorului primordial al vieții se manifestă prin renaștere. Puterea vieții este de așa natură încât refuză sfârșitul și neantul, dispărând doar pentru a reapărea cu o și mai mare tărie.  

 

„Iisus Hristos a zis: — Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar și dacă ar fi murit, va trăi. Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta? Eu am venit să fiu lumina lumii, pentru ca oricine crede în Mine să iasă din întuneric!” — Evanghelia după Ioan 11.25-26  

 

Cuvintele rostite de Iisus Hristos sunt asemenea unor semințe puse în pământ, ce au capacitatea de a da naștere unor plante pline de prospețime. De aceea, să nu faci niciodată economie în însușirea lor, fiindcă bunătatea, adevărul, speranța, iubirea și viața nu reprezintă articole pe care să le vinzi la bursa de schimb a lumii. Copilul din tine încă mai trăiește. Știu acest lucru fiindcă nu are cum să moară cât timp mai ești încă în viață. El are nevoie doar de scânteia divină a Cuvântului pentru a renaște în interiorul tău și pentru a te propulsa în eternitatea nemărginirii prin Cel care te iubește și nu te-a uitat vreodată. Poți să reprimi acest gând? Eu cred că nu, fiindcă numai astfel învierea Sa va deveni renașterea ta!  

 

Depășind expunerea istorică a sacrificiului lui Iisus Hristos din Biblie, puterea vieții lui Iisus Hristos nu poate să moară și ea se va transfera astfel în inima ta. Copilul din tine crede acest lucru, dar trebuie doar să îi dai voie să se manifeste și să nu îl mai îngrădești în dorința sa de prelungi prin renaștere, la nesfârșit darul vieții. Aceasta înseamnă să privești prin „ochi de copil” și să te bucuri de ceea ce a realizat Cuvântul divin pentru tine.  

 

„După cum a înălțat Moise un șarpe de aramă în pustiu, tot așa trebuie să fie ridicat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viața veșnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a jertfit pe Fiul Său pentru ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viața veșnică.” — Evanghelia după Ioan 3.14-16