Să vedem cum au fost chemați alți doi apostoli de Iisus Hristos în lucrarea pe care o avea El de făcut:  

 

„A doua zi Iisus a vrut să plece în Galileea. L-a găsit pe Filip și i-a zis:  

 

— Vino cu Mine!  

 

Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și Petru. Filip l-a găsit pe Natanael și i-a zis:  

 

— L-am descoperit pe Cel despre care au scris Moise, în Lege, și profeții, adică pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif!  

 

Natanael i-a răspuns:  

 

— Poate ieși ceva bun din Nazaret?  

 

— Vino să vezi! i-a răspuns Filip.  

 

Iisus L-a văzut pe Natanael venind către El și i-a zis despre el:  

 

— Iată cu adevărat un evreu în care nu există prefăcătorie.  

 

— De unde mă cunoști? L-a întrebat Natanael.  

 

Iisus i-a răspuns:  

 

— Te-am văzut înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin!  

 

Natanael I-a zis:  

 

— Învățătorule! Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Împăratul lui Israel!” — Ioan 1.43-49  

 

Ce se poate spune despre modul direct în care Filip a răspuns chemării lui Iisus Hristos? Există vreo legătură cu faptul că el era din aceeași cetate cu primii doi apostoli, Andrei și Petru?  

 

Observăm existența unei legături de tipul cauză-efect. Cu certitudine, Filip îi cunoștea pe Andrei și Petru. Faptul că aceștia au răspuns chemării lui Iisus Hristos a contat mult în decizia sa. Asemenea unui lanț de aur, apostolii se aduceau unul pe altul pentru a completa echipa misionară a lui Mesia. Prin legături de rudenie și prietenie, fiecare persoană care primea chemarea, conducea și pe semenul său apropiat la Iisus Hristos pentru a-L cunoaște. Cred că avem de-a face cu un model universal de lucrare misionară.  

 

Să înțelegem că similar, și noi trebuie să facem cunoscut semenilor noștri apropiați faptul că am cunoscut pe Iisus Hristos?  

 

Bineînțeles că da, fiindcă altfel cum vor afla cei din jurul nostru despre Iisus Hristos, dacă nu prin intermediul nostru? După ce am început să Îl urmăm pe Iisus Hristos, prima noastră sarcină este aceea de a-i conduce pe cât mai mulți la El. La modul practic, noi venim în prezența Sa prin intermediul Bibliei; mai precis, prin studierea și înțelegerea adevărurilor specifice pentru timpul în care trăim. A veni la Iisus Hristos reprezintă secretul oricărei activități de prezentare a mesajului Evangheliei.  

 

Revenind la apostoli, ce putem spune despre Natanael, care deși a fost chemat prin intermediul lui Filip, a avut totuși prejudecăți serioase împotriva lui Iisus din Nazaret?  

 

Natanael cunoștea bine Biblia și mai ales faptul că Mesia nu putea veni din Nazaret, ci din Betleem. În plus, exista o prejudecată serioasă împotriva celor ce locuiau în acea cetate din Galilea. Era normal să aibă îndoieli. Pe de altă parte, Natanael corespundea criteriului de bază pentru a fi apostol; mai precis, el era un căutător sincer al adevărului și era dispus să plătească orice preț pentru a-l urma. De aceea, Natanael a pus un anumit semn de recunoaștere a lui Mesia, adică un lucru tainic pe care îl știa doar el și Dumnezeu.  

 

Înseamnă că trebuie să punem „semne” ori de câte ori avem îndoieli despre cineva pentru a ști dacă vine de la Dumnezeu?  

 

Cu certitudine, aceasta nu poate fi dată ca o regulă generală. Oricum, astfel de semne pot să existe în indicarea adevărului. În cazul de față, Natanael a văzut că Iisus i-a cunoscut gândul pe când se ruga sub un smochin, ceea ce l-a condus imediat la concluzia că înaintea Sa era chiar Mesia, Cel așteptat de Israel. În cazul nostru, semnul de recunoaștere al lui Mesia se referă la Biblie, cel dintâi martor al Său de pe pământ. Prin revelația învățăturilor ei față de cel care o citește, această mărturie este deopotrivă întărită prin prezența Duhului Sfânt, ce ne descoperă preceptele pe care Dumnezeu ni le-a oferit cu scopul clarificării închinării adevărate.  

 

Așadar, avem un semn, Biblia! Avem și o cheie în înțelegerea adevărului, inspirația Duhului Sfânt! Atunci ce sens mai au apostolii, misionarii și evangheliștii?  

 

Calea specială de lucrare a Duhului Sfânt se realizează prin intermediul celor care primesc chemarea de slujire în conformitate cu darurile ce le-au fost încredințate. Simpla citire a Bibliei nu ne va conduce la înțelegerea corectă a adevărului. Este nevoie de oameni dedicați care să ne ofere sfat și călăuzire, adică de apostoli și mesageri ai lui Iisus Hristos, care să ne dezvăluie progresiv adevărul lui Dumnezeu. Biblia nu poate acționa de una singură, ci ea are nevoie de „mâini și picioare” pentru a merge și de „o gură” pentru a fi prezentată, adică de oameni prin care să se realizeze toate aceste activități.  

 

Prin urmare, este nevoie de o biserică pentru prezentarea adevărului?  

 

Cu certitudine că da; mai precis, este nevoie de oameni devotați, adică de o biserică activă și luptătoare pentru cauza adevărului, care va predica un mesaj curat din partea lui Dumnezeu, chemând lumea la o închinare corectă și pregătind a doua venire a lui Iisus Hristos.  

 

Să mergem acum la istoria chemării celui de-al șaptelea apostol menționat explicit în cuprinsul Bibliei:  

 

„De acolo, Iisus a mers mai departe, a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă, și i-a zis:  

 

— Vino cu Mine! Omul acela s-a ridicat și L-a urmat.”  

 

Cum de o persoană în genul lui Matei, vameș de profesie, a răspuns așa de repede chemării misionare?  

 

Acțiunea relatată în Matei capitolul nouă s-a petrecut în Capernaum, cetatea în care Iisus Hristos a predicat cel mai mult, numită deseori în Evanghelii ca fiind „cetatea Sa”. Din nefericire, Nazaretul nu rămas doar „cetatea în care s-a născut”, dar Capernaumul a fost deschis lucrării lui Iisus pentru cea mai mare parte a timpului petrecut în predicare. În legătură cu Matei, putem spune că profesia sa era în totală contradicție cu o eventuală calitate de apostol. Faptul că el a răspuns așa de repede, înseamnă că prezentarea Evangheliei lui Iisus Hristos i-a atins inima și astfel, în sinea lui, s-a decis să-L urmeze pe Mesia.  

 

Prin urmare, nu există nicio restricție pentru a fi apostol? Chiar oricine poate să ajungă un mesager al Domnului?  

 

După câte se pare, nu există nicio restricție pentru a deveni un mesager al Domnului. În cazul de față, am folosit noțiunea de „trimis în Numele Domnului” pentru a traduce termenul de apostol. Dincolo de tradiția istorică, există o chemare universală de a deveni apostoli, adică trimiși ai Domnului, pentru toți oamenii. Nu contează profesia, familie și originea socială pentru a ne reține în a deveni ucenici ai lui Iisus Hristos.  

 

Cu alte cuvinte, există o chemare apostolică generală adresată fiecărui om de a deveni un mesager al Domnului?  

 

În Apocalipsa 22.17 au fost scrise următoarele cuvinte nemuritoare:  

 

„Duhul Sfânt și Mireasa spun: — Vino!  

 

Cel ce aude să spună mai departe: — Vino!  

 

Cel însetat să vină și să bea apa vieții fără plată!”  

 

Oricine primește mesajul lui Dumnezeu are privilegiul de a-l duce mai departe încât chemarea să ajungă la marginile lumii pregătind a doua venire a lui Iisus Hristos. Din iubire de Dumnezeu și de semeni, exprimată prin respectarea poruncilor divine, fiecare dintre noi poate fi adăugat la grupul tot mai extins al „ucenicilor Domnului”. Aceasta reprezintă o onoare supremă pe care trebuie să o îndeplinim acolo unde ne găsim și oriunde Domnul ne va trimite, după dorința Sa.  

 

Am început cu doi apostoli, adică pescarii Andrei și Petru. După aceea am vizionat pe alți doi, adică pescarii Iacob și Ioan. Mai departe au urmat încă doi, adică Filip și Natanael. Iar la final, se adaugă vameșul Matei. Avem o varietate impresionantă de persoane și profesii. Dar nu citim nimic despre cei de profesie teologi Legii, farisei, preoți și saduchei ca devenind apostoli? De ce au fost evitați?  

 

Aceste categorii socio-profesionale nu erau interesate de mesajul lui Iisus Hristos, ci doreau numai să se folosească de El pentru propriile interese. De aceea, Dumnezeu a ales pescari și vameși pentru a prezenta eficient și fără prejudecată mesajul Evangheliei înaintea lumii. Dispoziția lor de a asculta de Dumnezeu și de a onora chemarea Sa, a contribuit la alegerea lor pentru această activitate. Motivația lor înaltă le-a dat spor în tot ceea ce ei au făcut pentru Maestrul Divin. De aceea, ei au devenit exemplul nostru în a-L urma pe Iisus Hristos. Cât despre teologi, farisei, saduchei și preoți nu putem spune decât că au rămas prizonieri ai unor credințe greșite, care i-au condus în final la o distrugere deplină atât pe ei, cât și pe cei care i-au urmat.  

 

În concluzie, vom răspunde noi chemării de a deveni apostoli, adică trimiși ai lui Iisus Hristos în această lume?  

 

Doresc să subliniez cu toată seriozitatea, că avem privilegiul de a onora această nobilă chemare și să intrăm cu demnitate în Imperiul Cerului. Prin urmare, avem nevoie de o dedicare deplină a inimii încât vinovăția să fie „consumată” în focul iubirii divine. În mijlocul unei lumi ce se îndreaptă inevitabil spre final, biserica celor credincioși adevărului veșnic va rămâne asemenea stâncii de recif în mijlocul valurilor zbuciumate oceanului, prezentându-L mereu și fără să se teamă pe Cel care Și-a dat viața pentru mântuirea întregii omeniri!