Avem acum în față următorul verset din cartea profetului Isaia:  

 

„Nu, mâna Domnului nu este prea slabă ca să nu ne salveze și nici urechea Lui prea surdă ca să nu ne audă!” — Isaia 59.1  

 

Avem rațiuni să punem la îndoială capacitatea lui Dumnezeu de a ne salva? Există situații când Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile?  

 

Intervenția lui Dumnezeu este suficient de puternică pentru a ne salva indiferent de situație. El cunoaște gândurile noastre și aude cuvintele noastre. Nimic nu este ascuns de El. Dumnezeu acționează întotdeauna pentru a oferi o cale de scăpare tuturor celor ce se încred în El. De la începutul istoriei Dumnezeu a intervenit activ și nu a lăsat evenimentele să decurgă la întâmplare. El a întocmit un plan de special ca omul să fie salvat.  

 

Există însă condiții pentru ca Dumnezeu să ne răspundă?  

 

Cu toate măsurile luate pentru mântuirea omului, există un obstacol serios ce se interpune între El și creația sa: păcatul. De la căderea lui Adam, păcatele oamenilor au creat un zid de despărțire între ei și Dumnezeu ce a condus în timp la o înstrăinare deplină. Cu cât Domnul a depus eforturi tot mai mari pentru a relua legătura cu omul, cu atât el s-a depărtat de El, adăugând păcate suplimentare de la o generație la alta; astfel, acest zid a crescut practic până la cer.  

 

Să examinăm reacția omului după ce s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, așa cum citim din cartea Genezei:  

 

„Atunci cei doi au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care se plimba prin grădină în răcoarea zilei. Omul și soția lui s-au ascuns de Fața lui Dumnezeu printre pomii din grădină.” — Geneza 3.8  

 

De ce au fugit oamenii de fața lui Dumnezeu? Care era problema lor?  

 

Reacția oamenilor după prima cădere în păcat a fost de a se ascunde de prezența lui Dumnezeu. Sentimentul de vinovăție era copleșitor. În acest verset observăm prima ilustrare practică a „zidului de despărțire” ce s-a interpus între om și Dumnezeu. Acest zid se află în interiorul nostru și ne determină să fugim de El, să uităm de El, să-L urâm și să Îl omorâm, așa cum s-a întâmplat prin uciderea lui Iisus Hristos. Așadar, avem în noi un zid al „dușmăniei” împotriva lui Dumnezeu, fapt care ridică o barieră serioasă în comunicarea noastră cu El. Dacă lucrurile ar fi fost lăsate să-și urmeze cursul natural, atunci omul nu ar mai fi dorit vreodată să se mai întoarcă la Dumnezeu.  

 

Să citim acum reacția lui Dumnezeu la păcatul comis de primii oameni, așa cum citim din cartea Genezei:  

 

„Dumnezeu i-a chemat pe oameni și i-a strigat:  

 

— Unde sunteți?” — Geneza 3.8  

 

De ce a pornit Dumnezeu în căutarea oamenilor, deși aceștia se ascunseseră de El? Ce ne spune acest lucru despre Dumnezeu? Crezi că motivul căutării era acela de a le anunța judecata distrugătoare? Sau exista ceva mai mult în această căutare?  

 

Răspunsul lui Dumnezeu a fost diferit de reacția oamenilor. Astfel, El a plecat în căutarea lor cu scopul de a-i salva. În acest sens, toată istoria dă mărturie asupra efortului divin depus pentru recuperarea umanității. Zidul de despărțire trebuia să fie dărâmat pentru ca oamenii să vadă iertarea păcatelor, anularea vinovăției, vindecarea de suferință și victoria asupra morții. „Unde ești?” reprezintă întrebarea pusă mereu de Dumnezeu și strigătul plin de durere după fiul Său risipitor – omul.