Sfințirea – a crește în asemănare cu Dumnezeu  

 

La ce s-ar putea referi Ioan 17.17 „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”? Ce este sfințirea și cum se poate realiza ea prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu? Mai precis, are Cuvântul divin puterea de a ne sfinți, de a ne transforma după modelul lui Iisus Hristos?  

 

Sfințire prin Cuvânt: Cuvântul lui Dumnezeu are putere transformatoare și ne poate transforma după modelul lui Iisus Hristos. Aceeași autoritate care a creat universul are putere de a crea imaginea divină în noi, dacă dorim acest lucru și permitem o astfel de lucrare în sufletele noastre.  

 

Are „creșterea în har” același înțeles cu „sfințirea”? Mai bine zis, cum putem înțelege 2 Petru 3.18 „ci creșteți în harul și în conștiința Domnului și Salvatorului nostru Iisus Hristos.”? Care ar fi relația dintre har, cunoștință și sfințirea?  

 

A crește în har și cunoștință: Dezvoltarea umană este progresivă și fără limită în trecerea timpului. Astfel, se crește în înțelegerea și aplicarea harului divin, în cunoașterea de Dumnezeu și în asemănarea cu El. harul ne conduce la cunoaștere și aceasta la transformarea după modelul divin, ceea ce se numește sfințire. Acestea toate decurg una din cealaltă, formând un tot unitar.  

 

Dacă există o creștere, înseamnă că avem de-a face cu mai multe etape de dezvoltare a celor ce Îl urmează pe Dumnezeu. Corect? Atunci ce putem spune despre versetul 1 Petru 2.2 „ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre salvare”? La ce se referă acest stadiu de „pruncie”? Oare vom rămâne la acest nivel toată viața? Sau mai există și alte „vârste” de dezvoltare a omului născut prin Cuvântul lui Dumnezeu? De exemplu cea de „om mare”.  

 

A crește spre salvare: Pruncia interioară reprezintă primul stadiu în dezvoltarea „omului nou”, născut din Dumnezeu. Creșterea se realizează prin hrănire cu învățăturile adevărate luate direct din Cuvânt. Ulterior, are loc dezvoltarea și trecerea la noi stadii până când se ajunge la maturitate.  

 

Cu toate că putem ajunge „oameni mari” în Iisus Hristos, ce ne spune 2 Corinteni 7. „Deci, fiindcă avem astfel de promisiuni, preaiubiților, să ne curățim de orice întinare a trupului și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.”? De ce trebuie să mergem până la capăt și care ar fi acest capăt?  

 

A duce sfințirea până la capăt: Trebuie atinsă ținta pentru a avea parte de Imperiul lui Dumnezeu. De aceea, a nu merge până la capăt este ca și cum nu ai fi avansat deloc. Nu există o măsură de mijloc, un stadiu intermediar în care să ne oprim. Fie se ajunge la țintă, fie se pierde totul. Ținta este reprezentată de mântuirea și asemănarea deplină cu Iisus Hristos.  

 

Și acum să citim 1 Petru 1.15-16 „Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” Care ar fi, prin urmare, sursa adevăratei schimbări după imaginea lui Dumnezeu? Cât de „puternică” este porunca divină de a fi sfinți?  

 

A fi sfânt, așa cum El este sfânt: Porunca divină are putere transformatoare dacă alegem să ne supunem lui Dumnezeu. Asemănarea cu El este rezultatul direct al lucrării pe care Domnul o face în noi prin intermediul Duhului Sfânt. Astfel, noi creștem spre salvare. Sfințirea presupune să lucrăm în trei zone ale vieții, mai precis, trebuie să ne însușim acea credință care ne va pune în legătură cu Dumnezeu, după aceea este necesar să ne îmbrăcăm în nevinovăția lui Iisus Hristos, primind viața Sa. Numai așa vom putea merge pe drumul care duce în Imperiul lui Dumnezeu.