Am vorbit despre credință și nevinovăție, dar toate acestea nu ar fi cu putință fără implicarea unui agent supranatural despre care citim în Ioan 3.5 „Iisus Hristos i-a răspuns: Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Imperiul lui Dumnezeu.” Cum se poate „naște” cineva din Duh Sfânt? Ce rol are credința în această „naștere” sau lucrare a Duhului Sfânt? Este această „naștere” echivalentă cu însușirea nevinovăției lui Iisus Hristos?  

 

Nașterea din Duhul Sfânt: Nașterea din nou se referă la procesul de regenerare interioară prin acțiunea Duhului Sfânt. Noi nu putem înțelege pe deplin această lucrare, dar o putem vedea prin rodul ei, adică asemănarea cu Iisus Hristos. Deși invizibilă, lucrarea Duhului Sfânt este cea care „mută munții” ca urmare a exercitării credinței noastre.  

 

Să citim mai departe Ioan 16.13 „Când va veni Apărătorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va revela lucrurile viitoare.” Cum ne călăuzește Duhul Sfânt în „tot adevărul”? La ce se poate referi această călăuzire? Este inclusă și credința, mai bine zis capacitatea de a crede Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod care să ne transforme?  

 

Îndrumarea Duhului Sfânt: Duhul Sfânt trebuie să ne însoțească pas cu pas pe cărarea vieții. El ne va inspira cum să procedăm în fiecare ocazie. Deopotrivă El ne va susține să nu cădem în păcat din cauza neputinței interioare. Venirea Sa este în interiorul nostru, în mintea și inima fiecăruia dintre noi.  

 

Dacă am văzut lucrarea pentru cei credincioși, totuși, ce lucrare face Duhul Sfânt față de lume? Mai precis, ce ne spune Ioan 16.8 „Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, nevinovăția și judecata.”? Sunt, prin urmare, două feluri de „veniri”, sau manifestări ale Duhului Sfânt, una pentru cei ce urmează pe Dumnezeu, cu scopul călăuzirii, și alta pentru cei care ignoră pe Dumnezeu, cu scopul avertizării și mustrării? Cum se diferențiază aceste două genuri de lucrare?  

 

Convingerea de păcat: Duhul Sfânt vine și la cei care nu cred în Dumnezeu pentru a le demonstra păcatul și vinovăția, pentru a-i face să înțeleagă nevoia pe care o au de Iisus Hristos. Astfel, El desfășoară imaginea judecății ce va veni peste fiecare.  

 

Să citim acum Galateni 5.16 „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu îndepliniți patimile firii pământești.” Care este consecința directă a urmării îndrumării Duhului Sfânt? În ce sens, Duhul Sfânt ne conduce să nu răspundem îndemnurilor firii căzute? Este ușor sau greu să asculți de glasul Duhului Sfânt?  

 

Oferind ocazie Duhului Sfânt să ne ajute: Contra lucrării Duhului Sfânt există o opoziție interioară prin intermediul naturii căzute. Depinde doar de noi de cine vom asculta: de Duhul Sfânt sau de natura căzută. În decursul timpului, începem să înțelegem „glasul” sau inspirația Duhului Sfânt, lucru ce ne determină să alegem ceea ce este bun și drept.  

 

Și la final, să citim Galateni 5.5 „Căci noi, prin Duhul, așteptăm prin credință speranța nevinovăției.” Cum sunt legate acestea trei: credința, nevinovăția lui Iisus Hristos și Duhul Sfânt? Cum Duhul Sfânt ne conduce la menținerea legăturii cu Dumnezeu prin credință? Și cum această credință ne conduce la însușirea caracterului lui Iisus Hristos, adică la sfințirea vieții, deopotrivă cu lucrarea susținătoare a Duhului Sfânt? Mai precis, cum același Duh Sfânt care ne-a adus la credință, ne și susține pe drumul devenirii asemenea lui Dumnezeu?  

 

Prin Duhul Sfânt avem credință, prin El primim nevinovăția, sau sfințenia, promisă și tot prin El rămânem în „această stare de har”. Fie ca El să umple cu totul viața noastră pentru a fi sfințiți pe deplin!