„Ne-am săturat de religie, ne-am săturat de Dumnezeu”, par a spune în mod direct de data aceasta cetățenii binecrescuți și educați ai timpului de față. Obișnuiți cu mesajul ateist, ce se considera „științific”, din timpul regimurilor comuniste, poate că am zâmbi la auzirea unei astfel de știri. În fond, mai bine de 40 de ani ne-a fost spus în continuu că nu există Dumnezeu și în consecință nu ai de ce să îți faci griji despre vreo judecată viitoare. Așadar, nu rămâne decât să îți trăiești viața, fiindcă oricum este singura pe care o ai, sau o vei avea vreodată. Prin urmare, nimic surprinzător într-un astfel de mesaj; dar deloc de neglijat este faptul că astfel de idei sunt acum promovate în mod fățiș, nu aș dori să folosesc cuvântul „nerușinat”, în chiar capitala țării care a răspândit cele mai multe Biblii pe întregul pământ, patria puritanilor și a metodiștilor, a lui John Wycliffe, William Tyndale, John Bunyan, John Wesley, Charles Spurgeon și a multor altor pionieri ai credinței în Cuvântul lui Dumnezeu, adică al Bibliei. 

Cum se poate ajunge ca tocmai în locul care a fost de multe ori stropit cu sângele celor ce au murit pentru promovarea credinței în Dumnezeu și a libertății de închinare să se ridice o astfel de generație de oameni, care să se laude cu necredința lor? Este un lucru explicabil, dar în același timp greu de înțeles, sau mai bine zis de justificat. Pierderea credinței, care în limbaj de specialitate se numește „apostazie”, este o caracteristică a lumii moderne în care trăim, care deși se bucură de avantaje ce nu s-au mai întâlnit într-o altă epocă a istoriei zbuciumate a acestui pământ, totuși preferă să nu mai audă de Dumnezeu, să nu mai țină cont de poruncile, ba nici de sfaturile Sale. Dar ca acest lucru să devină o caracteristică a unei țări ce a luptat împotriva opresiunii și barbariei Evului Mediu, este cu certitudine un lucru trist, care ne determină să ne gândim dacă nu cumva suntem martorii semnului „batjocoritorilor ce vor spune: Unde este Dumnezeu? Și unde este semnul revenirii Sale?”, adică al unui semn al sfârșitului. 

Această lume nu se prăbușește din cauza crizei financiare, sau a corupției, care se pare că devine generalizată, acestea fiind doar niște simptome, niște efecte. Cauza principală este pierderea cunoștinței de Dumnezeu din care pleacă toate celelalte implicații morale, comportamentale și altele în felul acesta, ce alcătuiesc fundamentul unei națiuni și prin extensie al întregii lumi. Faptul că s-a abuzat de religie în timpul Evului Mediu nu justifică în vreun fel ateismul fățiș manifestat în ultimii 200 de ani, care denotă o respingere și o ură nu doar contra unei biserici, ci chiar împotriva noțiunii de Dumnezeu. Sloganul este „vedeți-vă de patimile voastre, de furtișagurile, șmecheriile și răutățile voastre; Dumnezeu nu numai că a murit, ba chiar nici nu există!”. 

În concluzie, dacă te-ai săturat de religie nu ai decât să te mai unești cu încă vreo alte câteva persoane care cred la fel ca tine, să strângi niște bani și să umpli orașul de afișe puse în locuri publice, pentru ca toți să îți poată urma exemplu. Poate ecoul celor care strigau „răstignește-L, răstignește-L” despre un oarecare „tâmplar din Nazaret” se va repeta din nou, dar de data aceasta nu direct ci în persoana celor care se mai încred încă în El. Este păcat că Marea Britanie nu a cunoscut măcar pentru vreo câțiva ani binecuvântările unui regim ateu, așa cum am avut noi în România. Cu certitudine, mulți și-ar fi revizuit ideile înainte de a mai spune că s-au săturat de Dumnezeu. Te poți sătura de o religie, poate chiar și de o biserică, din rațiuni mai mult sau mai puțin obiective, dar a te sătura de Dumnezeu, de această noțiune inconfortabilă pentru cei care nu suportă ideea unei judecăți viitoare, nesupuse corupției omenești, înseamnă nimic altceva decât să abandonezi statutul de om pentru cel de animal necuvântător. 

Iar orice om care alege să nu mai fie om, mai devreme sau mai târziu se va schimba cu certitudine într-un animal sălbatic, într-un prădător fără milă. Unde nu există creație, va exista evoluționism și unde există evoluționism, va fi cu certitudine o competiție nemiloasă pentru a pune mâna pe resursele planetei, chiar dacă din cauza aceasta viața va fi distrusă pe pământ. Așadar, dacă te-ai săturat de Dumnezeu, ridică piatra și lovește pe cel de lângă tine, fiindcă oricum dacă avem o singură viață, atunci merită să o trăim din plin, așa cum se cuvine! Adică să fii primul, cât mai sus, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău sau ce va fi după tine, sau mai bine zis „după mine potopul”.