O mărturie mai puternică decât cerul și pământul  

 

Cum putem înțelege versetul 17 din Evanghelia după Matei, capitolul 5 „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Profeții; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” La ce se referă această îndeplinire a Bibliei? În ce sens nu este o desființare, ci o îndeplinire a Bibliei?  

 

Iisus Hristos a venit pentru a îndeplini ce era scris în „lege și profeți”, adică în Biblie. Tot Vechiul Testament vorbește despre venirea Sa și despre toată lucrarea Sa, incluzând suferințele, jertfa, moartea, învierea și înălțarea Sa. Biblia este sigură fiindcă ea se bazează pe viața lui Iisus Hristos. Aceasta este temelia ei și garanția asupra a tot ce se afirmă în ea.  

 

Cum se înțelege următorul verset (18) „Căci adevărat vă spun, câtă timp nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” Este oare Biblia mai „trainică” decât cerul și pământul?  

 

Chiar și cea mai mică „iotă” (iota era cea mai mică literă din alfabetul grec) trebuie să se realizeze. Biblia nu poate să se împlinească parțial: ori se împlinește cu totul, ori nu se împlinește deloc. Mai degrabă ar trece universul, decât să rămână nerealizată chiar și un singur fragment din profeția biblică.  

 

Dar următoarele cuvinte din capitolul 24 al Evangheliei după Matei, versetul 35 „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”, la ce se referă? În ce sens cuvintele lui Iisus Hristos sunt mai puternice decât „cerul și pământul”? Și, de asemenea, care este echivalența dintre cuvintele Bibliei și cuvintele rostite de Iisus Hristos?  

 

Cuvintele și învățătura lui Iisus Hristos sunt fără de moarte. Universul va trece, cel puțin lumea noastră, dar cuvintele Sale vor rămâne în veac. Aceste cuvinte sunt o parte a „Bibliei” pe care Dumnezeu a încredințat-o întregii omeniri pentru ca „oricine crede să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.  

 

Cum acționează Biblia așa cum citim din 1 Petru 1.23 „fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.”? Are putere Biblia de a ne transforma interior? Cum se poate explica acest lucru? și cum rămâne „în veac” Cuvântul lui Dumnezeu?  

 

Biblia este o parte a acestui „Cuvânt” rostit pentru umanitate. Autoritatea Celui ce a vorbit prin Biblie se transferă asupra acesteia. Astfel, Biblia, sau Biblia, este nemuritoare, mai presus decât toate lucrurile create. Ea este revelația lui Dumnezeu specială întocmită pentru a ne revela pe Iisus Hristos și Evanghelia Sa.  

 

Mai departe, în versetul 24 se spune „Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea cade jos,”. La cine se referă aceste cuvinte? În ce sens tot ce există pe pământ este asemenea celor descrise în acest verset?  

 

Expresia „orice făptură este ca iarba” include pe om; totul trece și se destramă. Nimic din ce există în această lume nu va rămâne; într-o zi toate vor dispărea. Nici cel mai mare sau mai puternic dintre oameni nu poate să se opună trecerii timpului. După o timp totul dispare.  

 

Cum apare însă Cuvântul Domnului din versetul 25 „dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul, care v-a fost predicat prin Evanghelie.”? Cum se explică apartenența la acest Cuvânt a Evangheliei predicate de apostolii lui Iisus Hristos? În ce fel cuvintele transmise de apostoli de la Iisus Hristos, sunt și ele o parte a Cuvântului divin care va dura veșnic?  

 

Cuvântului Domnului „rămâne în veac” asemenea cu Cel care l-a rostit. Este un Cuvânt etern, ce se întemeiază pe Dumnezeu și se împlinește chiar și împotriva intenției oamenilor, chiar și împotriva universului, dacă așa ar sta lucrurile. În Geneza, capitolul 1, vedem ce putere are Cuvântul Domnului încât natura se supune în totul acestuia. Biblia, ca parte a acestui Cuvânt, este veșnică, nemuritoare și îndeplinirea ei este sigură.  

 

Inspirație divină și garanție asupra autenticității Bibliei  

 

Cum se înțelege următorul verset 2 Timotei 3.16 „Toată Biblia este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în nevinovăție,”? La ce se referă această „insuflare” și cum acționează ea asupra celor care Îl caută pe Dumnezeu?  

 

Toată Biblie este însuflată de Dumnezeu; nu există vreo excepție. Această insuflare se vede prin funcțiile pe care le îndeplinește Biblia: învățare, îndreptare, mustrare a celor ce doresc să urmeze Calea lui Dumnezeu. Este mărturia cea mai directă a autenticității ei, ca fiind glasul Domnului ce ne vorbește în mod direct și personal insuflarea divină o face să nu fie doar o simplă carte, ci îi conferă putere transformatoare.  

 

Ce se poate spune despre versetul următor 17 „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie perfect și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”? Ați experimentat puterea modelatoare a Cuvântului lui Dumnezeu în propria dumneavoastră viață?  

 

Scopul Bibliei este de a ne conduce la perfecțiune; nimic mai puțin, nimic mai mult. nicio altă carte din această lume nu și-a propus și nici nu a realizat un astfel de lucru. Datorită insuflării cu putere supranaturală, Biblia ne conduce la acea perfecțiune cerută de Dumnezeu pentru a intra în Imperiul cerului.  

 

Despre modul în care Domnul a păstrat autenticitatea Cuvântului Său, se poate discuta foarte mult. Totuși, ce înțelegem din Apocalips 22.18 „Mărturisesc tuturor celor ce ascultă cuvintele acestei profeții că dacă cineva va îndrăzni să adauge ceva, atunci și Dumnezeu îi va adăuga din pedepsele scrise în cartea aceasta.”? Care este așadar pedeapsa care îl așteaptă pe orice om care ar încerca să distorsioneze prin adăugare ceea ce El a transmis? Ce ne spune despre modul în care Domnul a îngrijit de menținerea Cuvântului Său așa cum a fost el încredințat?  

 

Domnul dat un avertisment asupra urmărilor ce vor veni asupra celui ce încearcă să inventeze lucruri pentru a le adăuga la Biblie. Textul trebuie înțeles în context mai larg, nu numai cu referire la Apocalips. Astfel, avem convingerea că Dumnezeu a vegheat asupra Cuvântului Său de-a lungul veacurilor, pentru ca omul să nu distorsioneze ceea ce El a transmis umanității.  

 

Mai departe, în versetul 19 citim „Și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei profeții, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” Ce riscă persoana care încearcă să șteargă ceea ce nu îi convine din Biblia și să învețe pe oameni astfel? Este aceasta o primejdie reală? În ce fel judecata divină va pune în evidență modul în care oamenii au tratat Cuvântul lui Dumnezeu de-a lungul acestei vieți? Există vreo aplicație personală?  

 

Pe de altă parte, niciomiterea a ceea ce Domnul a spus, nu este o vinovăție mai mică. Sub sancțiunea pierderii salvării acest lucru este clar exprimat, astfel încât omul să nu încerce să schimbe înțelesul și conținutul Bibliei. Observăm cat de mare este importanța acordată de Dumnezeu Bibliei și aceasta este o dovadă suplimentară asupra autenticității ei.  

 

Îndeplinirea cuvântului profetic în Iisus Hristos  

 

Totuși, cea mai însemnată dovadă a autenticității Bibliei este tocmai îndeplinirea a tot ceea ce a fost prezis. Ce putem spune despre următoarele versete din Evanghelia după Marcu 15.25-28 „Când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: Împăratul Iudeilor. Cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga Lui. Astfel s-a confirmat profeția care zicea că „El a fost pus în numărul celor fărădelege.”? În ce sens s-a realizat acea predicție profetică prin jertfa Domnului Iisus Hristos?  

 

Răstignirea lui Iisus din Nazaret este cea mai clară îndeplinire a profețiilor din Isaia 53 și din Psalmi. Această incredibilă anunțare a suferințelor lui Mesia s-a îndeplinit prin jertfa lui Iisus din Nazaret. Vina scrisă chiar pe lemnul crucii atestă indirect calitatea lui Iisus Hristos de Mesia, de Împărat al lui Israel. Îndeplinirea sacrificiului profetizat reprezintă temelia autenticității Bibliei.  

 

De asemenea, răstignirea între doi tâlhari a condus la îndeplinirea unui alt detaliu semnificativ din viziunea lui Isaia. Acest amănunt, punerea între cei fărădelege, aparent era lipsit de logică, cel puțin pentru iudeii ce primiseră interpretarea fariseilor. Cum putea ca Mesia să aibă un sfârșit atât de rușinos, de inexplicabil? Cu toate acestea, el a fost îndeplinit prin logica evenimentelor anunțate de Cuvântul lui Dumnezeu și anume că Mesia urma să poarte nelegiuirea întregii lumi, urmând a fi pedepsit ca un vinovat.  

 

Constatarea sigură ce se desprinde din studiul vieții lui Iisus din Nazaret este că El a fost într-adevăr Mesia și în modul acesta Biblia s-a îndeplinit. Viața lui Iisus, sau îndeplinirea tuturor evenimentelor în Iisus Hristos, reprezintă temelia autenticității Bibliei, dovada autorității ei.  

 

Să analizăm următorul detaliu redat în Ioan 13.18 „Nu vorbesc despre voi toți; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Biblia, care zice: Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.”? Cum se poate explica această „îndeplinire a Bibliei” printr-un lucru atât de grav: trădarea din partea unui ucenic? Este cumva o „predestinare” a lui Iuda pentru a trăda pe Iisus Hristos? Sau mai degrabă o preștiință a lui Dumnezeu asupra alegerii pe care urma să o facă Iuda?  

 

Este cu neputință ca Biblia să greșească în ceea ce afirmă. Astfel, trădarea lui Iisus Hristos a fost prevăzută prin cuvintele din Psalmi (Psalmul 41.9). Îndeplinirea evenimentelor profetizate se constituie ca o dovadă puternică pentru autenticitatea Bibliei. Incredibila trădare a lui Mesia este un bun exemplu în acest sens. Un alt detaliu din Psalmi (Psalmul 22.18), referitor la tragerea la sorți a cămășii Sale, s-a îndeplinit prin evenimentele legate de jertfa lui Iisus din Nazaret. Aparent nesemnificativ, acest detaliu ne identifică cu precizie îndeplinirea profeției numai prin Iisus din Nazaret. Toate aceste detalii, ce nu puteau fi explicate prin teologia fariseilor, conduc la o interpretare unică, la o singură concluzie: Iisus din Nazaret este Mesia, Cel ce a îndeplinit pe deplin profeția din Biblie.  

 

Martori pentru Iisus Hristos  

 

Încă un alt pasaj biblic pe care îl găsim în Marcu 19.9-14 „Iisus, după ce a înviat, în dimineața zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena. Ea s-a dus și a dat de știre celor ce fuseseră cu El, care plângeau și se tânguiau. Când au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.” De ce ucenicii nu au crezut-o pe Maria?  

 

Dovezile supreme ale autenticității Bibliei sunt concentrate în jurul morții și învierii lui Mesia, așa cum a fost profetizat prin intermediul Vechiului Testament. Primul martor al învierii a fost Maria Magdalena, cea care a ajuns la mormânt înaintea tuturor celorlalți ucenici ai Domnului. Maria nu a ținut pentru sine această veste, ci a adus-o ucenicilor, care, din păcate, nu au crezut-o. Cât de des se repetă această situație și în zilele noastre? Vorbim despre ceea ce este scris, cu dovada că lucrurile se vor îndeplini așa cum a fost spus de Dumnezeu, dar deseori oamenii consideră că Biblia sunt doar niște fabule, niște invenții ce nu au nicio legătură cu viața noastră sau cu istoria umanității. Primii care nu au crezut această veste au fost chiar ucenicii. Chiar cei care auziseră de la Domnul vestea morții și învierii, nu au crezut ceea ce le spunea Maria Magdalena. Fără o probă directă a celor spuse, ei nu erau dispuși să creadă. Nu seamănă această atitudine cu ceea ce facem de regulă chiar noi?  

 

Să citim mai departe „După aceea, S-a arătat, într-alt mod, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la țară. Aceștia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârșit, S-a arătat celor unsprezece, când ședeau la masă; și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, fiindcă nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.” Cum se poate înțelege această neputință a ucenicilor de a crede învierea lui Iisus? Ce credeți, este ușor sau greu să fii martor al lucrărilor lui Dumnezeu?  

 

Văzând necredința lor, Iisus Hristos a ales să Se descopere la doi ucenici ce mergeau pe drumul ce ducea în localitatea Emaus. De ce acești ucenici nu erau dispuși să creadă fără o dovadă palpabilă? Cât de mare era necredința lor asupra învierii și cât de ignoranți erau asupra puterii lui Dumnezeu! Cu toate acestea, proba concretă le-a fost oferită, tocmai pentru a nu mai avea nici un fel de îndoială despre învierea Sa. Deși mărturia acestor persoane s-a adăugat celor spus de Maria Magdalena, restul de ucenici tot nu au fost dispuși să creadă. Ne dăm seama că erau hotărâți să creadă doar dacă aveau să-L vadă pe Cel înviat; nu erau niște oameni care să creadă doar în vorbe. În final, Domnul i-a mustrat pe apostoli pentru necredința lor și le-a arătat dovezile răstignirii Sale. Astfel, ei au devenit martorii învierii lui Iisus Hristos și mesageri ai împlinirii Bibliei prin Fiul lui Dumnezeu. În acest mod, înțelegem că în Iisus Hristos toată profeția și întreaga Biblie sunt îndeplinite atât la timpul prezent, cât și la cel viitor. Această mărturie reprezintă piatra de temelie a Bibliei.  

 

Să citim următoarele cuvinte ale lui Pavel din 1 Corinteni 15.3 „V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Biblie; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Biblie; și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată 7 În urmă s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. După ei toți, mi s-a arătat și mie.” Ce putem spune despre acești martori ai lui Iisus Hristos și ai lucrărilor deosebite făcute de Dumnezeu?  

 

Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre și astfel, a îndeplinit Biblia ce vorbea despre jertfa Sa. Acest lucru demonstrează că Dumnezeu împlinește ceea ce promite și dacă a realizat această jertfă, care L-a costat o suferință fără de margini, cu atât mai mult toate celelalte evenimente menționate de Biblie se vor îndeplini.  

 

Iisus Hristos a înviat îndeplinind ce era scris în Profeți și în Psalmi. Acest eveniment alături de aducerea sacrificiului lui Iisus Hristos, se constituie ca o temelie a împlinirii întregii Biblie, inclusiv a evenimentelor ce se află înaintea noastră; o temelie ce nu poate fi mutată din loc de nimic și de nimeni. Primii martori ai învierii au fost apostolii, depășind astfel momentele de îndoială de la început. Totul decurge din această prezentare de credință. Deopotrivă, ei au devenit martori ai autenticității Bibliei, dovezi vii despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a promis și le-a îndeplinit.  

 

Cercul martorilor s-a lărgit prin prezentarea lui Iisus Hristos înviat înaintea adunării celor credincioși. Ei au dus acest mesaj mai departe în baza a ceea ce au experimentat în mod direct. Astfel, împlinirea Bibliei prin Iisus Hristos a fost tot mai puternic declarată de cei care credeau mesajul învierii și se alăturau bisericii creștine. Seria celor care L-au văzut pe Iisus Hristos înviat se continuă cuprinzând pe „toți apostolii”, adică pe toți cei trimiși pentru a predica mesajul salvării sau Evanghelia. Această Evanghelie nu reprezintă altceva decât îndeplinirea întregii Biblie prin Iisus Hristos, garanție asupra autenticității cuvintelor spuse de Dumnezeu.  

 

Deși ultimul în această listă, Pavel este totuși unul dintre cei mai dintâi apostoli. El a primit acest adevăr prin revelație divină, devenind martor al lui Iisus Hristos, lucrând cu o eficiență de nimeni altul atinsă vreodată. În concluzie, mesajul Evangheliei sigilează certitudinea împlinirii întregii Biblie așezând pecetea Viului Dumnezeu, ca o dovadă supremă a autenticității a tot ceea ce a fost scris în Vechiul Testament și prin extensie în tot Noul Testament.  

 

În concluzie, să citim versetul 10 „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți: totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, din mine.” Așadar, cum acționează harul lui Dumnezeu pentru a ne transforma în martori ai lui Iisus Hristos? Putem aplica această învățătură și la experiența noastră personală? Cum putem să devenim și noi martori ai lui Iisus Hristos dovedind astfel practic faptul că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu?  

 

Pavel spunea că „prin har sunt ce sunt”, reliefând calitatea sa de martor al lui Dumnezeu. Existența harului este dovada clară a autenticității Bibliei. Harul este vizibil în fiecare moment al vieților noastre și ne oferă posibilitatea de a cunoaște planul de salvare și să fim salvați. Fie ca și noi să devenim martori ai lui Iisus Hristos și ai puterii Sale răscumpărătoare.