Îmi aduc aminte de anii copilăriei și am senzația că timpul a trecut destul de repede, chiar prea repede, încât sunt surprins de mulțimea evenimentelor la care am fost martor sau al lucrurilor în care am fost implicat. Însă în clipa aceasta, impresionat poate mai mult decât de obicei de gerul pătrunzător de afară, gândul m-a purtat în acel timp când stăteam în Brașov, undeva nu departe de o fabrică de ciment și de un deal pe jumătate „cariat” de excavații, al cărui nume inocent întotdeauna mi-a trezit un zâmbet. Bineînțeles, este vorba despre „Dealul Melcilor”, copilul mai mic al emblematicului „Deal Tâmpa”.
În acei ani, toată porțiunea din fostul cartier „Steagul Roșu” aflată în vecinătatea Dealului Melcilor era în mod continuu și persistent poluată de un praf foarte fin de ciment generat de procesul de fabricație din acea „întreprindere de stat” numită într-un mod foarte sugestiv „Temelia”. Tehnologia era de sorginte interbelică, de dinainte de 1945, fiind doar preluată și extinsă de comuniști cu scopul de a avea suficient de mult ciment pentru toate construcțiile ce se derulau în mod sălbatic în special în perioada „Epocii de aur”. Pentru a avea o imagine mai completă asupra „mirosurilor” emanate de întreprinderile industriale din vecinătatea zonei în care locuiam pot să mai adaug și o tăbăcărie, care deși nu emana continuu noxe, totuși la anumite ore ale zilei puteai să-ți dai seama dacă se lucrează sau nu după „duhoarea” ce se adăuga armonios prafului de ciment ce venea „în salve” dinspre Temelia.
Așa am luat pentru prima dată contact cu industria cimentului și cu certitudine, mi-am propus ca niciodată să nu ajung să lucrez într-un astfel de domeniu. Însă dincolo de acest aspect personal, importanța unui beton de calitate pentru realizarea unei construcții reprezintă un lucru de la sine înțeles. Din nefericire, „proba” calității nu o poate oferi decât timpul și seismele, care oferă în cele din urmă testul adevărului. Într-o anumită ocazie am stat de vorbă cu o cunoștință care tocmai își construia o casă, undeva lângă București. În urma acelei discuții am descoperit un lucru surprinzător pentru un novice în ale construcțiilor cum sunt eu și anume că o treime din costurile de realizare ale unui imobil este folosită pentru realizarea fundației.
Cu alte cuvinte, o treime din banii investiți sunt pur și simplu „îngropați în pământ”, având drept unic scop acela de a oferi o temelie sigură pentru construcția ce se va ridica la suprafața pământului. În plus, dacă solul este nisipos sau instabil, este necesară realizarea suplimentară a unei consolidări prealabile, care poate conduce la cheltuirea până la jumătate din banii destinați imobilului doar pentru lucrări efectuate sub nivelul solului. Nu este de mirare că sunt necesare atât de multe resurse materiale, mai precis bani, pentru a ridica o construcție de bună calitate.
Să ne mai gândim la o altă imagine, de data aceasta preluată din registrul „montan”. Poate ai avut vreodată răbdarea să studiezi înfățișarea unui copac înalt, expus vânturilor puternice, precum și intemperiilor de orice fel în genul ploii, gheții și zăpezii. Dacă ai făcut acest lucru, atunci este imposibil să nu fii remarcat faptul că un trunchi maiestuos trebuie să fie susținut de o rădăcină cel puțin la fel masivă. De regulă, copacii care cad nu sunt cei la care cedează trunchiul sau coroana de ramuri, ci aceia la care rădăcinile nu mai sunt suficient de rezistente pentru a susține structura de deasupra solului. Practic, este aceeași lecție ca în cazul realizării unei temelii de speranță pentru o clădire. Tot astfel, revenind în registrul vieții de zi cu zi, este necesar să ai o ancoră puternică în mijlocul vâltorii evenimentelor vieții, să îți întinzi „rădăcinile” pentru a te prinde puternic în realitate, astfel încât să poți crește viguros și să nu fii purtat încoace sau încolo de circumstanțele schimbătoare din jur. În acest moment, îmi aduc aminte de cuvintele Salvatorului, care spunea: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, fiindcă avea temelia zidită pe stâncă.”
Expresia cheie constă în faptul că „temelia era zidită pe stâncă”, cu alte cuvinte tăria construcției față de intemperii este conferită de ceea ce nu este vizibil, de temelie, care la modul literal se află „îngropată” în pământ. Astfel, și în cazul tău există o temelie ce a fost adânc îngropată în pământ cu scopul de a-ți oferi un sprijin ferm, imposibil de clătinat, de-a lungul vieții. Este vorba despre realitatea sacrificiului lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care din iubire pentru tine a părăsit cerul, a luat condiția ta, a suferit și a murit pentru tine, cu scopul de a-ți oferi temelie sigură.
Costul a fost imens, practic imposibil de descris în cuvinte, dar având o astfel de „rădăcină”, viața ta poate deveni cu totul alta, astfel încât să fii învingător indiferent de încercare. Nu este necesar să te apuci să „sapi” o astfel de construcție sub nivelul solului, ci doar să te ancorezi, să te conectezi cu cea realizată de Iisus Hristos și astfel, să te concentrezi pe partea de deasupra solului. Marele cost al temeliei a fost deja achitat, astfel că înaintea ta stau posibilități de dezvoltare nemărginite și neobișnuite. Încă de la începuturile sale, creștinismul a fost destinat descătușării energiilor latente ce se află în interiorul naturii umane, mai precis în ființa ta, să materializeze fiecare năzuință nobilă de a deveni asemenea „modelului divin”, ce tânjește cu dor să iasă la lumină în viața ta. Fiecare dorință spre bine și progres pornește din „memoria” edenică, acel fragment originar ce nu a putut fi șters și ancorat în temelia sacrificiului lui Iisus Hristos, aceste tendințe vor deveni realitate.
Mă întorc la amintirea timpului în care locuiam lângă „Temelia” și în imediata vecinătate a tăbăcăriei urât mirositoare. Parcă simt deja acea senzație de miros acru amestecat cu praf fin de ciment cum mi se lipește plămâni făcându-mă să cuget trist asupra destinului frânt al tuturor lucrurilor din această lume, ca un ecou al cuvintelor:
„Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit și prăbușirea i-a fost mare.”
Diferența dintre cel ce am fost și cel care sunt nu este dată de o schimbare semnificativă a circumstanțelor vieții. În locul prafului de ciment am praful și noxele Bucureștiului și tăbăcăria a fost înlocuită cu succes de vecini care cresc animale pe bloc sau de o gheenă golită destul de rar de firmele de salubritate. În plus, am și un zgomot persistent la ore târzii de la vecini care practică „munca la domiciliu pe timp de criză”, precum și altele în genul acesta. Însă, indiferent cât de greu ar fi, „temelia” în care m-am ancorat prin studiul Bibliei și încredere în Iisus Hristos, mă face să exclam la sfârșitul fiecărei zile că deși construcția ridicată de mine este în mare parte șubredă în fața intemperiilor, temelia ce se află dedesubt continuă să mă țină cu putere. Secretul constă tocmai în „conexiunea” cu Iisus Hristos prin credința în jertfa Sa. Vrei să urci și tu pe această temelie?
