Am citit mai demult o informație despre o decizie a Curții Federale de Apel din Statele Unite, care a declarat ca fiind o încălcare a Primului Amendament al Constituției Statelor Unite, ce prevede libertatea de religie, refuzul conducerii închisorii din Wisconsin de a permite alcătuirea unui grup de studiu al ateismului (vezi nota cu traducerea Primului Amendament). Curtea Federală a considerat că ateismul trebuie tratat ca o religie, chiar dacă el respinge credința într-o ființă supremă. De aceea, orice grup care dorește să studieze ateismul trebuie să fie tratat cu aceeași măsură ca un grup aparținând unei religii.  

 

Această scurtă relatare a ce s-a întâmplat în Wisconsin, m-a determinat să mă gândesc mai profund asupra impactului ateismului în societatea contemporană. Îmi aduc aminte că la ultima lecție de ateism științific la care am luat parte, lectorul ne-a spus că materialismul dialectic, respectiv ateismul, ar trebui privit ca o religie, prin manifestarea unei devoțiuni și a unui angajament similar. Chiar în acele momente, surprins de această idee, am atras atenția unui coleg ce stătea lângă mine și i-am șoptit: „Este extraordinar! Oamenii aceștia vor să facă din ateism o religie!”. De fapt, în acele clipe am înțeles că tot demersul ateu nu era altceva decât efortul de a înlocui o religie centrată pe Dumnezeu, cu o altă religie, centrată pe om și realizările acestuia, de fapt o reinventare modernă a idolatriei.  

 

Cu un an înainte de această lecție de ateism științific, într-un anumit cadru, am avut ocazia să vorbesc despre relația dintre credința în Dumnezeu și ateism. De fapt, eram chestionat despre credința mea în Dumnezeu și am fost întrebat direct cum pot să dau atenție religiei, când atât de multe argumente științifice mi-au fost aduse despre negarea existenței unei ființe supreme. Am răspuns în acea ocazie că știința nu poate judeca religia, așa cum știința nu poate judeca nici domeniul artistic, fiind compartimente distincte ale gândirii și cunoașterii. Așadar, a face din știință un substitut pentru religie, sau a o folosi pentru a justifica o „religie” atee, reprezintă o încercare lipsită de logică și de finalitate. Acelor oameni li se părea straniu ca după aproape douăzeci de ani de educație ateist științifică să mai pot crede că există un Dumnezeu. Un astfel de studiu l-aș recomanda tuturor celor care doresc să facă din ateism o religie!  

 

Dar revenind la întrebarea pusă în titlul articolului: „Poate fi ateismul considerat o religie?”. Răspunsul meu este că nu, deși reprezintă o încercare de a se substitui oricărei forme de religie. Ateismul nu este o religie, nicio credință, ci ea este o distorsionare a noțiunii de religie și a celui de crez. Nu există un „crez” ateu, ci doar un refuz de a-L recunoaște pe Dumnezeu, de a admite dreptul Său asupra vieților noastre și implicit asupra a ceea ce deținem sau administrăm cu titlul temporar. Toate aceste lucruri sunt absolut logice dacă privim „Cartea Naturii”, dar mai ales dacă studiem Biblia. Ateismul este o supremă revoltă împotriva lui Dumnezeu, o sfidare a cerului și o înjosire a noțiunii de om, care a fost creat după imaginea Celui veșnic, prin reducerea acestuia la statutul de animal evoluat.  

 

Ateismul este vinovat de toate problemele umanității și în mod deosebit pentru ceea ce s-a întâmplat în ultimele două sute de ani. Criza prin care trecem în momentul de față, și care este doar un început al unei crize mondiale fără precedent, este datorată unei gândiri atee, îmbătată de sine, dedată unui consum lipsit de măsură și de rațiune, bazată pe sloganul clasic „să ne trăim clipa” sau mai plastic „să mâncăm și să bem cât putem că nu știm ce ne va aduce ziua de mâine”. Ateismul nu este un triumf al rațiunii, ci o desființare a oricărei cugetări care tinde să ridice pe om la înălțimile chemării sale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. Lipsa de compasiune, nepăsarea față de ceilalți, individualismul exacerbat, toate acestea și multe altele, își au rădăcinile în ateism.  

 

Ateismul nu poate fi niciodată științific, ci el este împotriva oricărei științe pe drept numită astfel, fiindcă el deformează datele furnizate prin cercetarea și revelația tainelor universului. Ceea ce ar trebui să ne conducă la glorificarea Creatorului ajunge să fie folosit pentru a înălța un piedestal înalt unui eu lipsit de rațiune și de sentimente. Revenind la istoria relatată la început, sunt de acord că trebuie să se acorde libertate de conștiință, chiar și dacă ești nevoit să accepți un grup de studiu ateu. Din acest punct de vedere, Curtea Federală a avut dreptate să nu fie de acord cu decizia conducerii închisorii de a interzice cererea unui grup de deținuți pentru a desfășura studii ateiste.  

 

Pe de altă parte, Curtea Federală nu are dreptate să considere ateismul ca fiind o religie și în acest punct ea și-a depășit atribuțiile, confundând libertatea de exprimare și de trăire a convingerilor proprii, conform cu Primul Amendament al Constituției, cu acordarea calificativului de religie unui lucru profund antireligios. Dacă ateismul ar fi lăsat să conducă, atunci am vedea cu ușurință cum religia ar fi interzisă și înlocuită cu o monstruoasă anti-religie, un substitut bazat pe închinarea la om, adică am vedea ce înseamnă cu adevărat o societate guvernată de Antihrist, fiindcă „anti” înseamnă deopotrivă „împotriva”, dar și „în locul” lui Iisus Hristos.  

 

Notă: Primul Amendament este redat astfel „Congresul nu va emite nici un fel de act normativ cu scopul de a stabili o religie, de a interzice libera exercitare a acesteia, și nici nu va aduce atingere libertății de exprimare, inclusiv prin mijloace scrise, sau dreptului oamenilor ca în mod pașnic să se poată aduna și să înainteze petiții Guvernului pentru semnalarea unor astfel de situații.”