Unde putem găsi referințe despre judecată în cadrul cărții lui Daniel? Ce ne este revelat prin intermediul profețiilor expuse în această carte?  

 

Putem citi despre judecata lui Dumnezeu în Daniel 7.9-10,13-14. „Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și sau deschis cărțile. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă și putere imperială, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Guvernarea Lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum și Imperiul Lui nu va fi distrus niciodată.”  

 

Cine este persoana descrisă ca fiind un „Îmbătrânit de zile”? Dar ca fiu al omului?  

 

Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Tema judecății este introdusă ca un moment de mare importanță, la capătul unor evenimente ce cresc în amplitudine de la o etapă la alta, de la un imperiu la altul. Practic, judecata divină este cea care aduce rezolvare la toată intriga din cartea lui Daniel concentrată în jurul luptei împotriva lui Dumnezeu și a poporului Său de pe pământ. Judecata Celui Îmbătrânit de zile pune capăt domniei acelor puteri care au persecutat biserica Sa de pe pământ. Cu adevărat, această judecată ce se desfășoară înainte de a doua venire a lui Iisus Hristos, pe care în succesiune o vedem că se întâmplă la sfârșitul ei, se constituie ea însăși ca o parte a Evangheliei, a veștii bune că Dumnezeu este Salvatorul celor care cred în El.  

 

În ce altă parte a Bibliei ne este redată ideea de judecată ce precedă a doua venire a lui Iisus Hristos? Se aplică oare ea și la cei credincioși?  

 

În acest sens vom citi partea finală a parabolei nunții fiului de împărat redată în Evanghelia după Matei 22.1-2,8-14. „Iisus Hristos a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:2. „Imperiul cerului se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.” robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”  

 

Cine este împăratul descris în parabolă? Ce anume a făcut împăratul în cursul nunții fiului său?  

 

Împăratul este Dumnezeu; El a verificat dacă toți cei prezenți sunt îmbrăcați în haina de nuntă. În cadrul acestei parabole sunt prezentate mai multe simboluri utile în înțelegerea noțiunii de judecată ce precedă a doua venire a lui Iisus Hristos. Mai întâi să observăm modul în care împăratul a adresat o invitație generală tuturor celor care doreau să vină la nunta pe care a pregătit-o fiului său. Practic a fost o adunare a celor doritori în camera de petrecere fără să se facă nici un fel de deosebire morală: și buni și răi au intrat pur și simplu în baza invitației făcute de împărat. Până aici, nimic deosebit, dar vine un moment în care împăratul intră în camera de petrecere pentru a vedea cum se comportă acești invitați de ocazie. Împăratul nu cunoștea cine sunt toți aceștia, dar un lucru l-a remarcat imediat: anumite persoane nu erau îmbrăcate corespunzător, fapt ce se constituia ca o sfidare a invitației pe care le-a făcut-o. Drept urmare, a dispus ca acele persoane care au ignorat să îmbrace haina de nuntă, pe care înțelegem că le-a fost pusă la dispoziție, mulți neavând cu ce și de unde să și-o procure, au fost scoși și aruncați afară.  

 

Practic, vedem o descriere sintetică, chiar profetică, a modului în care a fost anunțată Evanghelia, prin invitația la nunta Fiului lui Dumnezeu, a Mielului sfânt și fără de prihană, fapt care s-a concretizat prin strângerea împreună a tuturor celor doritori în cadrul bisericii creștine. Dar vine un moment în care Dumnezeu urma să vadă câți dintre cei invitați și-au însușit haina sfințeniei, sau a nevinovăției, lui Iisus Hristos. Iar în acest moment se vede diferența dintre cei care erau adunați laolaltă: unii pur și simplu au ignorat această haină, care nu este nimic altceva decât primirea vieții lui Iisus Hristos prin credință și exemplificare a acestei realități în viețile lor. Aceste persoane ajung astfel în situația de a fi îndepărtate din mijlocul bisericii lui Iisus Hristos, soarta lor fiind similară cu a celor care pur și simplu au fost necredincioși declarați. Astfel înțelegem că judecata de dinaintea venirii lui Iisus Hristos este un moment de bilanț, de încheiere a socotelilor pe care Dumnezeu le are cu biserica și lumea, obiectul ei fiind nimic altceva decât curățirea bisericii de orice urmă de păcat și de întinare morală.