Este totuși necesar ca toți oamenii să se înfățișeze la judecata lui Dumnezeu? Se aplică acest lucru chiar și celor credincioși, celor care se încred în Iisus Hristos?  

 

Despre necesitatea de a ne prezenta înaintea judecății divine putem citi în epistola a 2-a către Corinteni 5.10. „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Iisus Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”  

 

Există un fel de temere pentru mulți creștini privitor la acest text, precum și la orice alt loc din Biblie care vorbește despre judecată în dreptul celor credincioși. Așa cum s-a mai spus în cuprinsul prezentului studiu, judecata ce precedă a doua venire a lui Iisus Hristos nu este destinată condamnării celor ce se încred în Dumnezeu, ci reabilitării dacă este cazul, precum și afirmării prin verdict definitiv înaintea universului, a salvării acestora. Așadar, nu trebuie să existe nici frică, nici vreo îndoială despre hotărârea pe care Domnul o va lua în dreptul lor.  

 

Într-adevăr, nimeni nu este suficient de sfânt pentru a putea fi achitat de vinovăția de a fi păcătos prin el însuși. Dar toată această judecată se face prin intermediul unui Mijlocitor perfect: El este haina noastră de „nuntă”, ca să ne exprimăm în termenii parabolei nunții fiului de împărat. Și toți cei care „îmbracă” prin credință această „haină de nuntă”, adică viața lui Iisus Hristos, vor dobândi o certitudine deplină a nemuririi. Singura noastră speranță este sângele Său cel sfânt, care în baza mijlocirii Sale pledează în favoarea noastră la această judecată. Astfel, judecata ce precedă a doua venire este o veste bună, o parte a Evangheliei Împărăției, anunțat chiar de Domnul nostru Iisus Hristos. Cei credincioși se înfățișează la judecată prin intermediul lui Iisus Hristos și ceea ce lucrează El pentru noi este perfect și absolut sigur; în Iisus Hristos avem astfel o certitudine deplină, de care nu avem motive să ne îndoim. Nu trebuie să privim la noi, ci doar la El.  

 

Cum rămâne totuși cu certitudinea salvării pentru cei ce se încred în Iisus Hristos? Cine este atât de sfânt și de vrednic încât să fie sigur că la judecată va fi găsit așa cum vrea Dumnezeu? În acest sens este util de amintit cuvintele scrise de apostolul Pavel în epistola către Romani 8.33-39. „Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socotește nevinovați! Cine-i va osândi?  

 

Iisus Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi! Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Iisus Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.” Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât învingători, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, din Iisus Hristos, Domnul nostru.”  

 

Este vreun lucru care ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu?  

 

Nimic nu ne poate despărți de iubirea Sa. Ori de câte ori veți avea teamă sau incertitudine în suflet despre judecată sau despre orice altceva în legătura cu destinul final al celor ce se încred în Dumnezeu apelând la jertfa Domnului Iisus Hristos, va fi util să recitiți aceste versete până când veți avea o înțelegere suficientă asupra lor, care să alunge sentimentele negative. Astfel, avem imaginea judecății, în care atât Cel rău, cât și păcatele comise se ridică împotriva noastră într-un mod în care noi nu avem cum să replicăm. Chiar și într-o astfel de situație, ca să nu spun că în toate situațiile, avem un Apărător puternic la scaunul de domnie lui Dumnezeu, Cel care a murit și a înviat, Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii.  

 

Prin intermediul mijlocirii Sale, El înlătură orice fel de acuzații cauzate de păcat și anulează indiferent de natura lor. Mai mult, urmează exprimarea faptului că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu manifestată în Iisus Hristos Iisus. În șirul lucrurilor care ar putea să afecteze relația noastră plină de iubire cu El este inclusă întreaga gamă a experiențelor omenești: viața, moartea, necaz, prigonire etc., precum și puterile cosmice ce depășesc această lume, cum ar fi îngerii, mergându-se până la tot ce ar putea să mai existe.  

 

Nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu. Creștinul se află într-o legătură veșnică cu Dumnezeu prin Iisus Hristos. Iubirea Sa pentru noi este mai înaltă decât cerul, mai adâncă decât marea, mai întinsă decât pământul, mai puternică decât lumea sau îngerii, mai presus decât prosperitatea sau sărăcia pe care cineva ar putea să o experimenteze. Practic, iubirea lui Iisus Hristos este cel mai puternic lucru din cer și de pe pământ. Să ne gândim pentru o clipă la dimensiunile acestei iubiri veșnice. Să ne oglindim pentru o clipă pe fața brăzdată de sânge a Celui care murea pe Golgota plătind pentru păcatele noastre. Și să vedem iarăși, același mod, de data aceasta plin de cicatricele cauzate de durerile provocate pe nedrept, stând acum înaintea lui Dumnezeu și conducând evenimentele către destinul final al victoriei celor ce se încred în El.  

 

Iisus Hristos și numai Iisus Hristos este cheia întregii revelații. El este temelia salvării noastre, dacă ne îmbrăcăm cu haina vieții Sale, care anulează puterea păcatului în cer și pe pământ. Evanghelia și Judecata ce precedă a doua Sa venire sunt unite în conceptul de Evanghelie veșnică, deplină, completă și perfectă. Judecata nu este un motiv de teamă pentru cel care are încredere în El, ci de bucurie și de înălțare sufletească. El este cel care dovedește nevinovăția noastră, El este garanția noastră, El este bucuria speranței noastre. Nimic, absolut nimic nu ne poate despărți de El: nici măcar judecata, dacă ne prindem de promisiunea salvării prin sângele Său.