Să examinăm acum în ce constă mesajul ce pregătește judecata lui Dumnezeu, Luca 24.44 – 49. „Apoi le-a zis: Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Biblia. Și le-a zis: Așa este scris și așa trebuia să pătimească Iisus Hristos și să învie a treia zi dintre cei morți. Și să se predice tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteți martori ai acestor lucruri. Și iată că voi trimite peste voi promisiunea Tatălui Meu.”  

 

De ce mesajul de pregătire pentru judecata lui Dumnezeu se referă în mod deosebit la pocăință și la iertarea păcatelor?  

 

Pocăința, sau părerea de rău pentru păcat, și iertarea vinovăției sunt lucrurile cele mai importante pentru noi, în condițiile în care ne aflăm sub condamnarea judecății lui Dumnezeu, ce nu va întârzia să vină. Având acest blestem deasupra capetelor noastre, ne aflăm de fapt într-o situație disperată de viață și moarte. Dar mesajul lui Iisus Hristos nu se rezumă doar la o predicare a pocăinței și iertării la modul general, ci se articulează pe jertfa și patimile Sale, prin intermediul cărora noi suntem absolviți de vinovăție. Acest lucru se numește răscumpărare și vine de la ideea de executare a pedepsei divine.  

 

Putem spune că mesajul de pregătire se referă la ispășirea de vinovăție prin intermediul sacrificiului lui Iisus Hristos? Iar pocăință este expresia întoarcerii la Dumnezeu datorită aceleiași jertfe?  

 

Elementul central al planului de salvare este jertfa Fiului lui Dumnezeu, orice altceva este derivat din aceasta. Dacă nu ar fi existat această jertfă, atunci mijlocirea din cer nu ar mai fi avut obiect și judecata ar fi devenit inevitabilă în sensul condamnării. Pocăința, sau întoarcerea la Dumnezeu, este posibilă tocmai datorită acestei jertfe, care a înlăturat cel mai mare obstacol posibil pentru mântuirea noastră: nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu, a Legii Sale.  

 

Dacă jertfa lui Iisus Hristos este așa de importantă, atunci înseamnă că, dacă vom avea credință în ce s-a realizat prin ea va fi suficient pentru salvare, corect?  

 

Pe cât de adevărat este faptul că jertfa lui Iisus Hristos este elementul central al planului de salvare, în aceeași măsură trebuie bine înțeles că necesitatea unei astfel de executări a pedepsei subliniază caracterul de neschimbat al Legii lui Dumnezeu, a poruncilor Sale. Așadar, credința în jertfa lui Iisus Hristos nu va rămâne singură, ci ea ne va conduce la respectarea acestor porunci, care de fapt a făcut-o necesară, ca metodă de salvare.  

 

Înțelegem prin urmare că mesajul pregătirii pentru judecată va include și alte, să le spunem, detalii, care să conducă trecerea cu bine de acest mare examen al vieții noastre. Așa este?  

 

Cu certitudine, pregătirea pentru judecată va include aducerea în armonie cu poruncile divine, încălcate prin intermediul păcatelor pe care omul le comite pe pământ. Nu putem să privim la jertfa de pe Golgota și în mod deliberat să trăim aceeași viață de complacere în nelegiuire. Aceasta ar fi o contradicție în termeni, lucru de neacceptat atât în justiția omenească, ca să nu mai vorbim în cea divină.  

 

Știm totuși că există multe persoane care se tem de judecata lui Dumnezeu. De asemenea, se afirmă deseori că persoana care crede în Iisus Hristos nu mai vine la judecată. Ce putem să spune despre aceste lucruri?  

 

Mai întâi, este necesar să nu ne mai temem de judecata lui Dumnezeu. Existența sacrificiului de pe Golgota reprezintă dovada supremă a iubirii lui Dumnezeu și intenția Sa clară de a ne salva. Ar fi absurd ca după un astfel de sacrificiu, să fim acum condamnați de judecata Sa. Este adevărat că faptele noastre sunt imperfecte, dar viața lui Iisus Hristos este transpusă asupra noastră și astfel, raportul vieții din cer este curățit de orice păcat. În același timp, viața noastră este transformată prin intermediul acestei credințe, astfel că în mod progresiv se vede rodul credinței prin fapte spre slava lui Dumnezeu, pe care aceeași judecată o consemnează. În concluzie, la judecată faptele rele sunt înlăturate prin jertfa lui Iisus Hristos și cele făcute pe baza credinței sunt prezentate ca dovadă a transformării interioare.  

 

Cum rămâne cu a doua afirmație, despre cel credincios care nu mai vine la judecată?  

 

Este adevărat că pentru cel credincios prezența la judecată nu este directă, fiindcă el are un reprezentant, chiar pe Iisus Hristos. El nu trebuie să stea singur în fața unei judecăți atât de sfinte, încât și îngerii se pleacă și își declară umilința. Așa cum noi nu putem să facem răscumpărare pentru păcatele noastre, la fel de adevărat este că nu putem apărea prin noi înșine, așa cum suntem acum în această condiție decăzută, înaintea Judecătorului Cel drept. Dar mesajul de încurajare este că Iisus Hristos va face acest lucru pentru noi. El nu este doar Salvatorul la modul general pentru cei credincioși, El este deopotrivă garantul acestei salvări.  

 

Să înțelegem că Iisus Hristos S-a pus garant pentru mântuirea celor credincioși?  

 

Știm că un garant trebuie să plătească datoria celui pentru care garantează, în cazul în care acesta intră în incapacitate de plată. În cazul nostru, Iisus Hristos este garant pentru mântuirea celor care se încred în El, adică El garantează că vom trece cu bine de judecată când ne încredem în El și facem ce ne spune. De asemenea, El garantează înaintea universului că noi vom respecta poruncile lui Dumnezeu de-a lungul întregii eternități. Mesajul complet al Evangheliei este prin urmare cel de a ne încrede în Iisus Hristos pentru jertfa Sa și pentru reprezentarea pe care o face în favoarea noastră înaintea lui Dumnezeu. De aceea certitudinea este deplină.  

 

În final, trebuie să ne fie teamă de judecata lui Dumnezeu? Aveam de-a face cu un examen pe care nu putem să îl trecem sau care necesită o pregătire ce întrece puterea noastră de a face față?  

 

Nicidecum. Judecata divină este precedată de o lucrare de pregătire care face imposibilă căderea pentru cei care i se supun, mergând până la capăt pe calea credinței și ascultării de Dumnezeu. De fapt, vorbim de o acordare a nevinovăției prin credință, citim iertare prin intermediul credinței, ce are drept rod sfințirea, adică asemănarea cu Dumnezeu, o transformare interioară ce pune iubirea Sa în noi. Această iubire ne va conduce la fapte spre slava Sa și mântuirea semenilor, pe care judecata le va pune în evidență pentru pronunțarea sentinței finale. Să nu ne fie teamă cât timp depindem de viața lui Iisus Hristos, fiindcă certitudinea este deplină.