Cu emoția, dar și cu pasiunea descoperirii unor vestigii străvechi, am încercat să redau frumusețea și farmecul cuvintelor exprimate de profetul Daniel în secvența ce își atinge apogeul prin căderea stelelor pe pământ, mai precis în cuprinsul capitolului al 8-lea. Dincolo de orizontul cuvintelor știute, acest fragment biblic conferă un înțeles profund la tot ceea ce a fost spus despre evoluția dramatică a conflictului cosmic în mijlocul căruia ne este dat să trăim. Nimic nu este mai impresionant decât să poți citi textul biblic pentru a discerne adevăratul său înțeles și dramatism, care se manifestă din fiecare fragment, pagină sau rând. În acest context, se poate urmări cu ușurință cât de grave urmau să fie represaliile împotriva celor care aveau să Îl urmeze pe Mesia și cât de teribile aveau să fie consecințele, lucru simbolizat prin „smulgerea stelelor” de pe firmament. 

Frumusețea cărții derivă și din caracterul ei ieroglific, având reprezentări ascunse, ce se cer descifrate, invitând la o aventură în genul Indiana Jones printre nenumăratele simboluri presărate la fiecare pas pe parcursul unei singuri pagini de text. Acest lucru poate deprima pe cel nehotărât, dar motiva pe cel ce dorește să pătrundă dincolo de înțelesul imediat și simbolic, pentru a discerne tainele viitorul profetic. De fapt, viitorul profetic anterior amintit se poate materializa într-un viitor autentic sau nu în funcție de răspunsul celui către care este adresată scrierea. În măsura în care persoana care primește mesajul este nevrednică sau neinteresată, acesta va rămâne undeva în sfera posibilului. Și apropierea de profeția biblică presupune o pregătire interioară ce nu poate fi neglijată în vreun fel, fiind necesară manifestarea unei intenții nobile, a unui spirit altruist și a unei nemărginite iubiri pentru umanitate. 

Puterile politice protagoniste, Persia și Grecia, sunt proiectate fantastic asemenea unor animale sălbatice aflate într-un conflict ireconciliabil și devorator. Pe acest fundal se poate discerne ridicarea Antihristului, care avea să treacă la operațiunea „smulgerii stelelor”, inclusiv a „prințului lor”, adică a lui Iisus Hristos. Textul profetic are valoare literară prin procedeele stilistice utilizate, astfel personificarea, metafora, comparația, hiperbola și epitetul stând la loc de cinste. 

Durată cu o semnificație considerată mistică, cele 2300 de seri și dimineți descrise în profeție nu fac altceva decât să contureze un timp relativ scurt în care Antihristul va fi lăsat să se manifeste pe deplin. În mai puțin de 7 ani, întreaga „apocalipsă” trebuia să se realizeze, Mesia și Anti-Mesia urmând să se întâlnească în circumstanțe dramatic diferite, fapt în mare măsură intuit de cei care cunosc Noul Testament. Fără a se face precizări suplimentare, această perioadă a suscitat de-a lungul timpului nenumărate interpretări și aplicații dintre cele mai fanteziste, trecându-se dincolo de înțelesul literar-simbolic către cel ideologic, fiind explicat în funcție de crezul religios într-o direcție sau alta. Din punct de vedere obiectiv, nu avem rațiuni să credem că această perioadă urma să fie mai mult decât a fost enunțată, ea descriind evoluția rapidă a mișcării antihristice împotriva curentului puternic de opinie creat de Iisus Hristos. 

Asemenea încleștării dintre cele două mari puteri ale Persiei și Greciei, Iisus Hristos și Antihrist aveau să se lupte pe viață și pe moarte, ca în orice dramă autentică, deznodământul fiind amânat până la consumarea deplină a tensiunii dintre părțile ce se opun. Astfel, ridicare plină de elan a Antihristului împotriva „oștirii cerești” și a „prințului ei” nu este deloc întâmplătoare, ea fiind răspunsul la intenția divină de restaurare a ordinii cerești pe pământ. În acest sens, capitolele următoare vor exemplifica mai pe larg această temă a atacului antihristic cu scopul distrugerii mișcării mesianice. 

Orice text biblic este mai mult sau mai puțin încifrat, necesitând investigații mai mult sau mai puțin laborioase pentru distingerea adevăratului înțeles. Această practică folosită pe larg în timpul antichității deprimă pe cei care nu sunt dispuși să persevereze, fiindcă descifrarea presupune anumite calități din partea celui care se implică în înțelegerea mesajului ascuns. În acest sens, metoda sigilării presupune omiterea anumitor detalii, așa cum sigiliul este aplicat pe o copertă ce ascunde conținutul scrisorii. Pe de altă parte, omisiunea în cauză nu afectează integritatea textului, fiindcă există alt gen de elemente care puse în legătură unele cu altele pot conduce la desfacerea respectivului sigiliu. 

În cazul de față sigilarea privește pe cei care au doar curiozitate, nu și pasiune, pentru adevăr în căutarea lor. Timpurile îndepărtate descrise în profeție se referă în principal la perioada în care istoria își va fi atins apogeul prin revelația lui Mesia în conformitate cu întreaga scriere a Vechiului Testament. De aceea, privind din perspectiva a ceea ce putem citi în Noul Testament putem avea acele elemente care vor conduce la înțelegerea deplină a mesajului profetic și la descifrarea adevăratului înțeles ascuns în paginile sfinte. Practic, prin intermediul Noului Testament poate fi desigilat întregul înțeles al Vechiului Testament, inclusiv al cărții lui Daniel, fiindcă fără a exagera în vreun fel, odată cu venirea lui Iisus Hristos, timpurile mesianice au început deja să se manifeste pe pământ.