Îmi dau seama încă de la bun început că am ales un subiect controversat când am decis să-mi exprim mai multe cugetări pe marginea lecturii cărții biblice a Apocalipsei. Mai întâi, doresc să nu te îngrijorezi când citești acest document profetic, fiindcă în traducere liberă „apocalips” înseamnă nimic altceva decât „descoperire”, fără a se induce în vreun fel o tentă „horror” așa cum se întâmplă în cazul producțiilor cinematografice ce poartă acest gen de titlu.
Doresc doar să te apropii cu căldură și sensibilitate de acest material fascinant ca subiect și formă de expresie, pentru a putea într-un fel sau altul să înțelegi mesajul ce ne-a fost transmis în formula lui cea mai elementară. Astfel, scopul cărții Apocalipsei nu este cel de a-ți satisface în vreun fel curiozitatea asupra evenimentelor viitoare, ci mai degrabă de a te motiva să rămâi de partea binelui indiferent de situațiile și confruntările de care ai parte de-a lungul vieții, având perspectiva glorioasă a venirii Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, cartea Apocalips, la fel ca Evangheliile, se constituie ca un manifest ce îți este adresat pentru a-ți pune toată încrederea în Dumnezeu și de a fi consecvent în prezentarea adevărului înaintea întregii lumi.
Pe de altă parte, cu certitudine, există anumite evenimente istorice la care se face referință, perspectiva fiind însă una cosmică, plină de simboluri ce se cer descifrate, ele dezvăluind conflictul ireconciliabil dintre bine și rău, precum și lupta pentru supremație mondială de-a lungul veacurilor. Astfel, ai ocazia de a vizualiza ca într-o proiecție computerizată forțele ce își dispută întâietatea, aflate în spatele „cortinei” evenimentelor așa cum le învățăm din cărțile de istorie sau le urmărim prin buletinele de actualități.
Să vorbim acum despre structura cărții, care de la început relevă o dinamică complexă a evoluției subiectului luptei dintre Iisus Hristos și Satana, existând mai multe reveniri ce amplifică ceea ce deja a fost exprimat, dar cu toate acestea rămânându-se pe făgașul derulării suitei de evenimente esențiale ce conduc spre momentul venirii Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Este ca și cum ai merge cu automobilul pe o anumită șosea și ai avea ocazia să observi bornele kilometrice ce îți indică drumul parcurs și cât a mai rămas până la destinația finală.
Astfel, se începe cu apelul de întoarcere la adevăr adresat celor șapte biserici, după care urmează deschiderea cărții cu cele șapte sigilii, care la rândul lor sunt urmate de sunetele celor șapte trâmbițe. Mai departe, se revine din felurite unghiuri asupra temei centrale a luptei dintre bine și rău prin reliefarea unirii dintre forțele răului sub forma triadei dragon – fiară – profet mincinos împotriva lui Iisus Hristos și bisericii Sale. Iar la final se poate observa cum această coaliție nelegiuită este distrusă prin cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos și de începerea judecății divine. Imaginea de încheiere este apoteotică prin descrierea simbolică a capitalei Împărăției lui Dumnezeu, mai precis a Noului Ierusalim, fiind lansată invitația de rămâne de partea lui Iisus Hristos pentru a putea avea parte de această lume veșnică.
Prin urmare, este vorba despre o carte adresată doar unei „generații finale”? Despre un mesaj „hieratic”, ascuns până la „timpul sfârșitului” ca în cartea lui Daniel? Nu s-ar putea spune acest lucru, fiindcă preambulul cărții este clar prin adresarea mesajului către orice om. De aceea, dincolo de înțelegerea progresivă pe care o vei dobândi prin studiu și cercetare atentă, pot spune că Apocalipsa conține un mesaj universal valabil și încleștarea cu triada mincinoasă anterior menționată face parte din lupta zilnică a fiecărui om ce are încredere în Dumnezeu, indiferent de perioada istorică la care ai putea face referință.
De fapt, în cuprinsul cărții Apocalipsei se poate vorbi de o proiectare asupra prezentului pe care îl trăiești a evenimentelor finale ale marii lupte dintre bine și rău. De aceea, prin lectura acestei cărți devii imediat implicat în acest conflict, având îndemnul de a rămâne ferm în credința pe care trebuie să o ai în Iisus Hristos, fapt materializat prin respectarea poruncilor Sale și prin prezentarea publică înaintea întregii lumi.
Mai departe, schița acestei cărți urmează structura unei drame antice având un prolog, mai multe secvențe de dialoguri demarcate prin imnuri de laudă, sau ode și în final un epilog cu enunțarea învățăturii și concluziei. Prologul este realizat de apostolul Ioan, care are rolul de povestitor al acestei revelații extraordinare, relevând locul și timpul când a primit acest mesaj:
„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Imperiu și la răbdarea în Iisus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Iisus Hristos. În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care zicea: Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte și trimite-o celor șapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea.”
Urmează „dialogul” dintre diferitele personaje, protagonistul fiind de regulă Iisus Hristos și alteori biserica Sa. Antagonistul este reprezentat de Satana prin intermediul simbolului dragonului, precum și prin diferitele alte entități malefice dintre care se remarcă cea denumită prin termenul Fiara. Conflictul este construit pe tema luptei dintre protagonist și antagonist, cu victoria finală a cauzei binelui și adevărului. Pe parcursul mai multor „acte”, poți vedea cum acest conflict se amplifică dobândind noi valențe, pentru ca în final să asiști la zguduirea întregii lumi și a universului. Episoadele sunt următoarele:
(1) Protagonistul adresându-se „armatei” sale, adică bisericii.
(2) Protagonistul deschizând cartea cu cele șapte sigilii ale evenimentelor viitoare.
(3) Protagonistul lovind pe antagonist prin intermediul forțelor anunțate să atace prin cele șapte trâmbițe de război.
(4) Antagonistul contra-atacând împotriva armatei protagonistului, adică a bisericii.
(5) Antagonistul realizând coaliția triadei dragon – fiară – profet mincinos și atacul asupra bisericii.
(6) Protagonistul venind în ajutorul bisericii în mijlocul acestei lupte.
(7) Imaginea victoriei depline a protagonistului și armatei sale; deopotrivă distrugerea antagonistului și aliaților săi.
În mijlocul evenimentelor marcante ale derulării conflictului, precum și în pauza dintre episoade, poți să „asculți” corul antic al celor sfinți și al îngerilor evidențiind anumite concluzii și subliniind anumite aspecte și calități ale protagonistului sau aliaților săi. Avem astfel o coloană sonoră ce complementează detaliile vizuale ale profeției, oferind un prilej de reflecție și de repaus între mai multe scene sau seturi de acțiuni. Epilogul cuprinde imaginea Noului Ierusalim și invitația de a rămâne consecvent adevărului pentru a avea parte de binecuvântarea lumii viitoare. Aceasta este de fapt învățătura centrală ce se desprinde în mod logic din tot ce a fost prezentat:
„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; fiindcă cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, fiindcă lucrurile dintâi au trecut.”
Nu îmi mai rămâne decât să redau invitația de la final și concluzia o vei putea exprima cu ușurință. Sunt sigur că acest subiect este mai interesant decât episoadele unui serial science-fiction, fiindcă de fapt este vorba chiar de realitatea în mijlocul căreia trăiești, cu binele și răul vieții de zi cu zi.
„Și Duhul și Mireasa zic: Vino! și cine aude, să zică: Vino! Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!”
