Să citim câteva versete care ne trimit spre momentul în care orice formă de durere și suferință vor dispărea, Apocalips 21.3-4. „Și am auzit o voce puternică de la scaunul de domnie ce a spus: „Iată cortul lui Dumnezeu este cu oamenii; El va locui cu ei; ei vor fi poporul Său și Dumnezeu Însuși va fi cu ei! El va șterge toate lacrimile din ochii lor; moartea nu va mai exista; nici supărare, nici plâns și nici tristețe nu vor mai fi din cauză că lucrurile dintâi au trecut!”
În ce măsură aceste cuvinte ne aduc speranță în mijlocul lumii în care trăim, caracterizată de violență și atât de multă durere?
Pentru a înțelege cu adevărat Biblia, este necesar să avem mereu înaintea noastră ținta către care ne îndreaptă Dumnezeu prin intermediul planului de salvare. În mod normal, având această perspectivă ar trebui să uităm de problemele și dificultățile din prezent, astfel încât atenția noastră să fie captivată de aceste realități „ultime” în cel mai adevărat sens al acestui cuvânt.
Cu alte cuvinte, un obiectiv de bază în studierea Cuvântului lui Dumnezeu îl reprezintă și dobândirea speranței pentru viitor? Mai precis, dobândirea unui simțământ de încredere pentru ceea ce va urma?
Aș putea afirma, cu riscul de a greși doar într-o mică măsură, că scopul Bibliei este de a ne furniza o vindecare deplină a corpului și minții. Iar unul din atributele acestui gen de vindecare este cel de a avea speranță, sau încredere, pentru prezent, dar mai ales viitor. Jertfa lui Iisus Hristos reprezintă fundamentul revelației lui Dumnezeu față de umanitate și Biblia este mijlocul special ales de a ne conduce la armonie cu Dumnezeu, adică la vindecarea deplină a ființei umane, incluzând natura fizică a corpurilor noastre.
Să înțelegem că armonia cu Dumnezeu se reflectă prin conceptul de vindecare deplină, ce se referă deopotrivă la partea mentală și la cea fizică?
Iisus Hristos a venit pe pământ pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu, cu natura divină, în alte cuvinte. Această aducere în armonie se traduce printr-o vindecare deplină a corpului și a minții chiar în timpul de față. Așadar intrarea în armonie cu Dumnezeu înseamnă nimic mai puțin decât o vindecare deplină în urma căreia nu poate rezulta decât fericirea.
Să urmărim acum modul în care profetul Daniel exprimă timpul în care se va realiza victoria finală a lui Dumnezeu asupra forțelor răului și vom citi Daniel 8.13-14. „Am auzit pe un sfânt vorbind; și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: În câtă timp se va împlini vedenia despre desființarea sacrificiului necurmat și despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaș și oștirea? Și el mi-a zis: Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfântul Locaș va fi curățat!”
Sunt mai multe expresii care ne pun pe gânduri când privim descrierea lucrării Celui rău exprimată prin cuvintele „desființarea sacrificiului necurmat” sau „urâciunea pustiirii”. La ce se referă ele de fapt?
Biblia nu este o carte enigmatică, deși are tainele ei ce se cuvine a fi cercetate și ni se furnizează repere precise despre desfășurarea marii lupte dintre bine și rău. Un prim atac al Celui Rău a fost orientat asupra „sacrificiului necurmat” cu scopul desființării lui și un al doilea având drept scop așezarea „urâciunii pustiirii”, adică a unui sistem idolatru și corupt care să pună în umbră eficacitatea lucrării lui Iisus Hristos ca urmare a sacrificiului Său în favoarea noastră și a ispășirii realizată pe baza ei. Așadar, avem de-a face cu încercarea de a desființa închinarea la Dumnezeu și de înlocuire cu un substitut, o lucrare antihristică.
Dar la ce anume se poate referi expresia „sfântul Locaș va fi curățat”? De ce era necesară o astfel de lucrare de curățire a Sfântului Locaș? La ce Locaș se referă aceste cuvinte?
Sfântul Locaș despre care se vorbește este cel care a fost „călcat” în mod simbolic, dar din nefericire cu implicații cât se poate de reale, după aducerea „sacrificiului necurmat”, adică după ce Iisus Hristos s-a jertfit pe Golgota și s-a înălțat la cer. În mod esențial, este vorba despre o „umbrire” a lucrării pe care Iisus Hristos a desfășurat-o în favoarea noastră din cer, o abatere a atenției către un sistem idolatru ce s-a substituit adevăratei închinări. Curățarea acestui Sfânt Locaș ne trimite la timpul în care Iisus Hristos, ca Mare Preot, va pregăti încheierea lucrării de salvare și în cele din urmă va izgoni răul și consecințele acestuia, atât din cer, cât mai ales pe pământ. Această curățire înseamnă o restaurare a adevăratei închinări și o alungare definitivă a puterii răului.
Să vedem acum cum s-au împlinit lucrarea de mijlocire a marelui preot și lucrarea de judecată din Vechiul Testament prin mijlocirea lui Iisus Hristos și vom citi din Evrei 9.23-24. „Dar, deoarece imaginile lucrurilor care sunt în cer, au trebuit curățate în felul acesta, trebuia ca însăși lucrurile cerești să fie curățate cu jertfe mai bune decât acestea. Căci Iisus Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după modelul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.”
După înălțarea Sa, Iisus Hristos a început lucrarea de mijlocire în favoarea celor credincioși chiar înaintea lui Dumnezeu, înaintea scaunului Său de domnie. Spre deosebire de slujbele ce se desfășoară la Templul de la Ierusalim, care aveau la bază sacrificiile animale, slujirea Sa are drept fundament jertfa pe care a adus-o pe Golgota. Curățarea pe care El o realizează este de natură de a realizat punerea celor credincioși într-o stare de nevinovăție.
Cum se leagă acest aspect de curățirea Templului de care vorbește profetul Daniel? În ce sens închinarea la Dumnezeu presupune să beneficiezi de mijlocirea lui Iisus Hristos?
Curățirea Templului despre care vorbește profetul Daniel face trimitere la înlăturarea „umbririi” realizată de sistemul idolatru ce s-a ridicat în locul închinării la Dumnezeu. În același sens, curățarea realizată de Iisus Hristos reprezintă deopotrivă darea la o parte a oricărei puteri ce se opune domniei lui Dumnezeu, dar și punerea celor credincioși într-o certitudine veșnică prin intermediul lucrării Sale.
Ce aplicație putem să facem în prezent despre lucrarea de curățire pe care o face Iisus Hristos în cer?
Termenul cel mai clar pentru curățarea din cer este cel de judecată, prin intermediul căreia cei credincioși sunt declarați sfinți și nevinovați, având drept la viața veșnică și orice acuzație care a fost adusă împotriva lor, și corespunzător, și împotriva lui Dumnezeu, este dovedită ca fiind falsă și lipsită de temei. Corespunzător aveam de-a face și cu demontarea sistemului idolatru, ultimul act în această lucrare fiind venirea în Persoană chiar a Domnului Iisus.
Să citim în continuare din Evrei 9.28. „Iisus Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci pentru a aduce mântuirea celor ce-L așteaptă.”
Așadar, care este scopul principal al celei de-a doua veniri și ce speranță ne inspiră?
A doua venire a lui Iisus Hristos are drept scop principal eliberarea celor credincioși din condiția condamnată a acestui pământ. Atunci se va vedea că omul care a avut credință în Dumnezeu a făcut cea mai bună alegere, chiar dacă în timpul existenței sale terestre a avut de îndurat o mulțime de dificultăți și nu puțină suferință. Această venire a lui Iisus Hristos, care se va petrece la finalul lucrării de curățire a Templului ceresc, va conduce la intrarea în armonia universală a celor sfinți, făcuți nevinovați prin jertfa Sa, unită cu mijlocirea și judecata de la scaunul de domnie lui Dumnezeu.
Acesta va fi momentul în care lucrarea de defăimare a închinării la Dumnezeu se va încheia?
Cu certitudine, venirea lui Iisus Hristos va aduce cu sine și încheierea lucrării idolatre care a umbrit mijlocirea și judecata din cer. Practic, se va intra într-o nouă eră, în care închinarea la Dumnezeu va fi restabilită pe deplin. Având în vedere acest plan profetic, singura soluție înțeleaptă este de a ne beneficia de lucrarea lui Iisus Hristos de curățire în cer, ce se va extinde într-o curățire deplină și pe pământ.
Vom citi acum din 1 Corinteni 15.51-54. „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de victorie”. Ce înseamnă că „morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați”? Cine sunt cei morți și la cine se referă prin cuvântul „noi”?
În acest versete avem descrise două mari categorii despre cei care vor intra în Imperiul cerului la a doua venire a lui Iisus Hristos. Pe deoparte este vorba despre cei sfinți care nu vor fi în viață la acea dată și care vor fi înviați. Iar pe de altă parte se vorbește despre cei sfinți care vor fi în viață în timpul acelui mare eveniment. Pavel folosește cuvântul „noi” pentru cei sfinți care vor fi în viață, fiindcă la acea dată el avea convingerea iminentei veniri a lui Iisus Hristos.
Înseamnă că Pavel s-a înșelat asupra timpului revenirii lui Iisus Hristos, din moment ce s-a inclus între cei care vor fi martori în viață ai acestui eveniment?
Pavel și-a dorit foarte mult să fie în viață când acest eveniment avea să se întâmple și între creștinii acelor timpuri era larg răspândită concepția că timpul revenirii este aproape. Este adevărat însă că ulterior, Pavel avea să își schimbe această concepție despre timpul revenirii lui Iisus Hristos și să înțeleagă că nimeni nu îl poate stabili. Însă dorința sa a fost sinceră, așa cum orice creștin ar trebui să fie nerăbdător să Îl vadă pe Iisus Hristos și să intre în acea lume nespus mai bună.
Așadar, ce ni se înfățișează în aceste versete și ce speranță ne inspiră ele? Cu ce gând ar trebui să rămânem?
Propoziția finală că „moartea a fost înghițită de victorie” ne arată către finalul planului de salvare. În cele din urmă, moartea, consecința teribilă a căderii în păcat, va fi înlăturată și învierea lui Iisus Hristos va fi aplicată asupra tuturor celor care au crezut în El. Acela va fi momentul de triumf al vieții asupra morții, al nevinovăției asupra păcatului și al închinării la Dumnezeu asupra idolatriei.
Să citim acum din 1 Corinteni 4.5 „De aceea să nu judecați nimic înainte de timp, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va revela gândurile inimilor. Atunci, fiecare își va căpăta laudă de la Dumnezeu.” Și mai departe 6.3 „Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?”. La ce se referă expresiile: „să nu judecați nimic înainte de timp, până va veni Domnul” și „noi vom judeca pe îngeri”?
În momentul de față nu putem să judecăm și să dăm sentințe asupra salvării vreunui om de pe fața acestui pământ. Doar Dumnezeu cunoaște motivațiile fiecărei persoane și acestea vor fi date pe față la sfârșit. Până când aceste lucruri nu vor fi clare, sfatul înțelept este „să nu judecăm pentru a nu fi judecați”, adică să nu dăm verdicte pentru a nu greși. Menționez încă o dată, este vorba de judecata asupra destinului final al unui om și în acest sens nu suntem calificați să dăm sentințe.
Cum vom judeca pe îngeri? La ce îngeri se referă și când se va întâmpla acest lucru?
Judecarea semenilor care nu vor avea parte de salvare, precum și a îngerilor căzuți, vor face obiectul unei judecăți speciale care se va desfășura în cer. La această judecată vor participa toți cei sfinți, care vor fi înviați cu prilejul celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Prin urmare, există o mijlocire și o judecată ce preced a doua venire a lui Iisus Hristos, dar există o judecată fără nici un fel de mijlocire, adică de condamnare, după ce Iisus Hristos va lua în cer pe cei sfinți de pe pământ.
Pentru a înțelege mai bine acest lucru, haideți să citim din Apocalipsa 20.4 „Și am văzut mai multe scaune de domnie și pe cei ce stăteau pe ele. Judecata le-a fost dată și am văzut sufletele celor uciși din cauza prezentării lui Iisus Hristos și a Cuvântului lui Dumnezeu. Și am văzut pe cei ce nu se închinaseră Fiarei sau Imaginii sale și nici nu primiseră marcajul lor pe frunte sau pe mână. Cei care erau morți dintre aceștia au înviat și cu toții au guvernat cu Iisus Hristos timp de 1000 de ani.”
Ce categorii sunt în mod deosebit subliniate în acest verset?
Putem distinge cu ușurință pe cei care și-au dat viața ca martiri pentru Iisus Hristos, precum și pe cei care au respins sistemul idolatru care a umbrit lucrarea lui Iisus Hristos din cer. Ei vor lua parte la guvernarea cerească sub autoritatea lui Iisus Hristos și vor desfășura o lucrare de judecare a răului, incluzând pe cei ce nu sunt salvați și pe îngerii cei răi. Astfel, se va vedea că Dumnezeu este drept în răsplătirea finală a celor sfinți
Să citim și mai departe în Apocalips 20.6 „Fericiți și sfinți sunt cei cuprinși în prima înviere; moartea nu va mai avea autoritate asupra lor; ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Iisus Hristos; ei vor domni cu El timp de 1000 de ani.”
Ce detaliu suplimentar ne aduce acest verset?
La prima înviere vor fi aduși la viață toți cei sfinți din toate timpurile. În acest sens, și ei vor lua parte la lucrarea de judecată și condamnare din cer, când întreg universul va fi pregătit pentru curățarea finală. Așadar, nu numai martirii, sau cei care au refuzat sistemul idolatru, vor participa la această judecată, ci toți cei sfinți din toate timpurile.
Să vedem acum destinul final al celor sfinți și modul în care va fi rezolvată problema păcatului. Vom citi din Apocalips 22.3-5. „Orice lucru blestemat nu putea să intre în cetate, dar în ea era scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului și servitorii Săi îi serveau. Ei vedeau fața Lui și Numele Lui era pe frunțile lor. Noaptea nu mai exista în acel loc și nimeni nu mai avea nevoie de lumina lămpii sau a soarelui fiindcă Domnul Dumnezeu lumina deasupra tuturor și domnea pentru totdeauna.”
În final, cei sfinți vor intra în Imperiul slavei și se vor bucura de o comuniune directă cu Dumnezeu pentru veșnicie, într-o lume recreată și curățată de păcat. Cei ce au respins mântuirea și îngerii răi vor dispărea în urma pedepsei finale și pământul va fi readus în gloria sa de la început. Prin urmare, se va ajunge la restaurarea armoniei cu Dumnezeu la scara universului.
Ce putem spune acum despre ce este scris în 1 Corinteni 13.9-13. „Căci cunoaștem în parte și profețim în parte; când va veni ce este perfect, acest în parte se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am renunțat la ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în mod întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân aceste trei: credința, speranța și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” Ce dorește să ne transmită apostolul Pavel?
În timpul de față noi trăim „copilăria” existenței noastre ca ființe ale acestui mare univers și prin urmare „vedem în mod întunecos”, adică distingem doar anumite părți din realitatea în mijlocul căreia trăim. Dar va veni un moment, mai precis după a doua venire a lui Iisus Hristos, când vom înțelege pe deplin taina aducerii noastre la existență, dacă Îl vom vedea pe Cel ce s-a jertfit pentru noi și a lucrat mântuirea noastră.
Dacă atunci setea noastră de cunoaștere va fi satisfăcută și credința își va afla împlinirea, ce va mai rămâne? Care este de fapt esența cerului și a armoniei universului?
Esența cerului și a armoniei universului este dragostea, adică trăirea acelui principiu viu care te determină să iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta și pe celelalte ființe ca pe tine însuți.
